„Si la inceputul anului 2011, societatea Rafo Onesti are parte doar de analize economice si de promisiuni si parca nimeni nu mai vrea sa vorbeasca si sa sustina unitatea”. Asa se incheia apelul pe care liderul sindicatului Rafinorul, Ion Marian, il trimitea, pe 1 februarie, presei nationale si locale, ultima reduta pe care incerca sa o cucereasca dupa un lung sir de incercari similare cu privire la deblocarea situatiei de la Rafo: Institutia Prezidentiala, Guvern, ministere, parlamentari, organizatii si institutii de multe feluri. Desi a iesit oficial din Programul de reorganizare judiciara, desi actionarul actual a achitat de multa vreme toate datoriile, inclusiv datoria istorica la Bugetul de stat, desi a inceput Programul de modernizare, pentru transformarea rafinariei intr-un Complex petrochimic, in care a investit sute de milioane de euro, Rafo nu a scapat de blestemul asupra intreprinderilor pe care unii sau alesii nu le mai doresc pe piata.“Care ar putea fi motivele sau factorii influenti care inca mai doresc ca rafinaria sa ramina inactiva, inca nu am reusit sa aflam, dar sigur exista forte din domeniile politic si economic care mentin voit Rafo in blocaj – opina Ion Marian. Pentru aceasta, cerem sprijinul institutiilor de presa, pentru a afla motivul real pentru care acum, cind Rafo, prin noul actionar, poate redeveni un pion principal al petrochimiei românesti, nu este agreata si sprijinita”. Problema numarul unu, la Rafo, este cunoscuta, de-acum, de toata lumea: societatea are nevoie de un credit bancar in valoare de 330 de milioane de euro pentru a continua transformarea in Complex petrochimic si repornirea instalatiilor, pentru care insa creditorii cer o garantie din partea statului român, in valoare de 264 de milioane de euro. Guvernul a promis-o oficial, anul trecut, dar punerea in practica a promisiunii treneaza si acum. Mai mult, Ministerul Finantelor Publice a cerut rafinariei sa-i comunice daca vreo institutie financiara internationala vrea sa-i finanteze programul de modernizare, iar Rafo a intrat in procesul de analiza al Eximbank, a doua instutie bancara cu capital de stat din România. “Ni s-a promis ca aceasta analiza se va finalize in prima parte a lunii ianuarie – declara, presei, Ion Marian. Dar nu am primit inca nici un raspuns. Nu inteleg de ce lucrurile merg atât de greu”. Anul trecut, reprezentantii bancii americane Goldman Sachs au fost, insa, la Onesti, au analizat si ei situatia de la Rafo si – dupa cum spun oficialii rafinariei – ar fi cazut de acord sa sustina o parte din finantarea Programului de modernizare.
Epopeea Rafo a inceput in 1997
Rafo a fost cotata, pina in vara anului 1997, ca fiind cea mai performanta unitate de prelucrare a titeiului din Romania. In acel an s-a decis, politic, ca rafinaria sa nu intre in fosta Societate Nationala a Petrolului (SNP Petrom). “A fost – opineaza Ion Marian – momentul din care s-a dorit ca Rafo sa dispara din segmentul economic al zonei Onesti si al Romaniei. Factorii decizionali ai Puterii au insistat, prin masuri directe si declaratii sa grabeasca inchiderea rafinariei”. In decemebrie 1999, Ministerul Finantelor a executat silit unitatea si a lasat-o fara capital de lucru, cu datorii catre furnizorii Glencore si Masffield, ceea ce a condus la oprirea totala a rafinariei, in ianuarie 1999.
In perioada ianuarie 1999 – octombrie 2001, Rafo a existat ca unitate cu capital integral de stat si a functionat doar trei luni. “Statul roman – a precizat Marian – nu avea niciun interes sa sustina existenta unitatii”. Iar in intervalul octombrie 2001 – mai 2004, rafinaria a functionat ca unitate cu capital privat, la 50% din capacitate, fara capital de lucru (in mai 2003), cumulat cu inregistrarea unor datorii imense. Din mai 2004 si pina in iunie 2010, Rafo a functionat periodic, ca unitate aflata in insolventa si sub incidenta unui Plan de Reorganizare. “Au fost perioade si momente in care factorul decizional politic si mediul economic au sperat ca vor scapa de Rafo, prin intrarea societatii in faliment si valorificarea ei la fier vechi” – a mai spus liderul sindicatului Rafinorul”.
Cind nimeni nu mai spera o revenire, desi s-a fortat lichidarea societatii in vara anului 2006, Petrochemical Holding, prin actionarul Iakov Goldovskiy, a preluat rafinaria. Noul actionar si-a propus inchiderea Planului de Reorganizare, fara ca unitatea sa intre in faliment, si a achitat integral creantele creditorilor inscrisi la masa credala si datoriile catre bugetul de stat. In paralel, a lucrat la o strategie de functionare a rafinariei, plecind de la situatia existenta. S-a ajuns la concluzia ca rafinaria ar avea pierderi in continuare daca ar functiona preponderent ca producatoare de benzina si motorina. Solutia este transformarea ei intr-un complex petrochimic.
PETRU DONE
In perioada ianuarie 1999 – octombrie 2001, Rafo a existat ca unitate cu capital integral de stat si a functionat doar trei luni. “Statul roman – a precizat Marian – nu avea niciun interes sa sustina existenta unitatii”. Iar in intervalul octombrie 2001 – mai 2004, rafinaria a functionat ca unitate cu capital privat, la 50% din capacitate, fara capital de lucru (in mai 2003), cumulat cu inregistrarea unor datorii imense. Din mai 2004 si pina in iunie 2010, Rafo a functionat periodic, ca unitate aflata in insolventa si sub incidenta unui Plan de Reorganizare. “Au fost perioade si momente in care factorul decizional politic si mediul economic au sperat ca vor scapa de Rafo, prin intrarea societatii in faliment si valorificarea ei la fier vechi” – a mai spus liderul sindicatului Rafinorul”.
Cind nimeni nu mai spera o revenire, desi s-a fortat lichidarea societatii in vara anului 2006, Petrochemical Holding, prin actionarul Iakov Goldovskiy, a preluat rafinaria. Noul actionar si-a propus inchiderea Planului de Reorganizare, fara ca unitatea sa intre in faliment, si a achitat integral creantele creditorilor inscrisi la masa credala si datoriile catre bugetul de stat. In paralel, a lucrat la o strategie de functionare a rafinariei, plecind de la situatia existenta. S-a ajuns la concluzia ca rafinaria ar avea pierderi in continuare daca ar functiona preponderent ca producatoare de benzina si motorina. Solutia este transformarea ei intr-un complex petrochimic.
PETRU DONE
Niciun comentariu: