» » » » COSMARUL unui fost dependent de HEROINA: „Drogurile aproape ca m-au omorat”

La 18 ani fuma prima tigara cu marijuana, la 20 de ani deja isi injecta heroina
A trecut prin cinci ani de cosmar. A cunoscut extazul si agonia. S-a degradat complet ca om, a cazut, s-a ridicat, a recazut, a fost la un pas de moarte. De moartea alba. A consumat droguri de mare risc. Heroina. Mai intai a fumat “bilele”, apoi si le-a injectat. A gasit insa puterea de a pune punct. De a se ridica si de a renaste. Acum are curaj sa spuna sigur pe el: “Sunt Alex si am fost consumator de droguri”. Alexandru Popa, 26 de ani. 
De un an nu se mai drogheaza. De patru luni a terminat si ultimul tratament. Asta spune acum, dupa ce cosmarul lui a luat sfarsit. La 18 ani a avut prima experienta: cu marijuana. “A fost primul pas pe drumul foarte greu pe care l-am parcurs ulterior, a marturisit Alex Popa. Eram elev. Si am vrut sa fiu «cool», cum spuneau cei din anturajul meu. Am deschis prima poarta spre ceea ce a urmat. Abia iesisem de la liceu, eram cu doi prieteni si cu niste fete. Una dintre ele facuse rost de marijuana. Ne-am ascuns in spatele unul bloc si am fumat. Am tras primul fum. Nu am simtit nimic special, doar ameteala, apoi a urmat un ras necontrolat. Mai apoi a venit starea de euforie, m-am pierdut in timp. Au urmat celelalte doua fumuri si gata. Simteam acele senzatii tari de care auzisem.” A fost prima tigara. Si atat. Alta tentatie nu a mai existat. Timp de doi ani. Pana cand in anturajul lui au aparut persoane noi. Asa a ajuns la heroina. 

Inceputul calvarului

“Erau consumatori vechi de heroina, cu acces usor la piata drogurilor. Asa a inceput calvarul. Mi s-a dat prima doza, prima «bila» cum i se spunea, gratis. Era o tactica a dealerilor. Intai gratuit, pentru a ne atrage. Mi s-a spus doar atat: «Ia, sa vezi cum e. Sa vezi ce simti». Asta a fost. Curiozitatea. Nu m-am speriat. Ma gandeam ca daca atunci cand am fumat marijuana nu am patit nimic, nu are cum sa mi se intample ceva si acum, cu heroina. Asa ca am incercat”, spune Alex. A fost prima “bila”. Si primele senzatii. Dar de rau, de greata, a si vomat. Apoi a fost efectul: euforie puternica, “o stare pe care o cauti toata viata, daca nu o traiesti”. “Te pierzi efectiv in Poarta Timpului. Nu mai existi. Nu-ti mai este foame, nici sete, nu-ti mai pasa de nimeni. Esti doar tu. Tu, cel mai tare, inegalabilul.” Isi aminteste acea zi de parca a fost ieri. Avea 20 de ani. 

“Ma trezeam dimineata cu gandul la noua doza”

Iar dependenta a fost imediata. A doua zi, de cum s-a trezit, primul lui gand a fost sa ia din nou doza de heroina. Sa traiasca din nou acele senzatii tari. Sa se drogheze. “Heroina da dependenta imediata. Intai psihica, apoi fizica. Imi doream sa simt din nou acea stare, dar fara sa-mi fie rau. Si mi s-a spus ca pentru asta trebuie sa consum din nou drogul. Sa mai iau o doza. Si am luat. Pe vremea aceea era 50 de lei noi una. Lucram, aveam salariu, aveam si bani. De la a treia doza deja aveam o dependenta totala.”

“Tata ne-a parasit cand aveam 7 ani”

Povestea lui de viata e trista. Desi zice ca inainte de a deveni consumator de droguri era “un om normal, cu o viata normala.” Parintii lui s-au despartit de cand el avea 7 ani. Mai are o sora mai mare cu 6 ani decat el. Pe mama o idolatrizeaza. Ea i-a fost si sprijinul de care a avut nevoie pentru a se ridica. “Pe tata, insa, nu l-am mai vazut de 13 ani. Mi-au fost alaturi sora, mama si tatal vitreg. Si acum tot ei sunt langa mine”, continua Alexandru Popa. In timp s-a retras in el. Nu mai mergea la filme, nu mai avea prieteni, a intrerupt scoala, a pierdut locul de munca. “Te pierzi de tot. Nu mai ai valoare. Nu mai ai respect fata de tine, nu mai ai nimic. Devii un om distrus complet.”

Au aparut primele semne

A continuat sa se drogheze. Aproape zilnic. Dupa primele doua saptamani de “bile” au aparut primele semne de rau. “Senzatia de euforie tinea cam patru ore. Depinde de puritatea heorinei. Apoi incepea sa-mi fie tot mai rau. Senzatii de inec, dureri musculare puternice, frisoane, dureri de oase, crampe.
Am intrebat ce mi se intampla. Bineinteles, pe cei de langa mine, consumatori si ei. Si mi s-a spus senin: «Tocmai ai devenit dependent de heroina». Nu stiam cum sa ma tratez, nu stiam ca exista centre de dezintoxicare. Mi-era din ce in ce mai rau. Slabisem, abia mai mergeam. Tot cei din anturaj mi-au dat solutia: heroina injectabila.” Soc? Inca nu. 

A trecut la heroina injectabila

Asa ca dupa trei luni deja era dependent de heroina grea, cea injectabila. Care dadea senzatii mult mai tari, intr-un timp mult mai scurt si dura mult mai mult. “Asa imi satisfaceam pofta. Am facut rost de seringa, de apa distilata, de sare de lamaie, de droguri. Nu era greu. Dealeri erau peste tot. Am avut doar o umbra de constienta, de instinct de conservare. Am folosit doar propria mea seringa. Chiar daca in jurul meu vedeam cazuri in care 4-5 persoane se injectau cu acelasi ac.”. La inceput se droga “in gasca”, dar cu timpul a devenit din ce in ce mai retras. Se ascundea, ii era frica sa nu fie vazut, sa nu se afle ce face. Bani nu mai avea, sevrajul de dupa era “cumplit”. Nu mai raspundea la telefon, fugea de acasa, a inceput sa vanda si lucruri din casa pentru a face rost de banii necesari pentru a-si lua doza, devenita acum dependenta zilnica. In paralel, consuma si Tramadol (un anestezic foarte puternic), pe care il procura “pe sub mana” din anumite farmacii. Ajunsese la disperare. Slabise foarte mult, ajunsese la 45 de kilograme, vederea ii crea deja probleme, se certa cu toata lumea, inclusiv cu familia. “Am avut noroc ca nu am ajuns sa fiu si arestat. Mi s-a propus sa fiu si eu vanzator si am facut-o. Foarte putin timp insa, dar numai pentru a-mi procura mai usor doza mea. Eram in lumea consumatorilor de heroina. O lume periculoasa. Am avut prieteni care au murit in fata mea, pe altii i-am vazut in crize, pe altii cu paranoia. Mi-a fost frica. Am simtit in mine o frica pe care nu o mai puteam controla.” Atunci s-a aflat. Atunci a cerut ajutor. 

Prima care a aflat a fost sora lui

“I-am marturisit totul intr-o seara surorii mele. I-am zis sa ma inteleaga, i-am cerut iertare si apoi, ajutorul”, continua. Asa a ajuns imediat intr-un centru de zi, la detoxifiere, prin medicatie cu metadona (heroina sintetica). “E foarte important sa recunosti ca ai nevoie de ajutor, sa ceri ajutorul si, mai ales, sa ti se si ofere”. A urmat tratamentul de specialitate un an si jumatate. Pana ce corpul s-a obisnuit cu noul “drog” si a cerut din nou “ceva tare”. “Am recidivat. M-am intors in doua zile la heroina. La cea injectabila, direct. Am avut trei astfel de recaderi.” Dar familia i-a fost mereu alaturi. A fost internat la un spital din Cluj (pentru dezintoxicarea de metadona), apoi intr-o comunitate terapeutica (pentru tratamentul post-cura si terapia de grup). A cazut din nou. 

A pus punct

Dar a luat-o de la capat. “Inainte sa merg la ultima dezintoxicare am gasit etnobotanicele. Au fost cele mai grele momente din viata mea de pana atunci. Combinatia intre prafurile de vise si metadona e mortala. La centrul unde eram, din 8 consumatori, 4 mureau. E cea mai periculoasa combinatie. Acolo a fost sfarsitul. Dar si inceputul”, mai spune. Acolo si-a vazut prietenul in criza, in prag de sinucidere, cu un ciob de sticla din geamul pe care l-a spart tot el, in salonul de spital, automutilandu-se, intr-o balta de sange. “Atunci am hotarat sa pun punct. Atunci am realizat ca daca nu am taria de a ma opri voi ajunge ca el”, spune Alexandru hotarat. Si a pus punct. Alaturi de familie, in urma cu un an. 
Roxana Neagu
http://www.desteptarea.ro/cosmarul-unui-fost-dependent-de-heroina-drogurile-aproape-ca-m-au-omorat.html

About Unknown

Hi there!
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply

O.P. VIDEO