de Moise Guran
Când e să-și dea cu stângul în dreptul, autoritățile noastre o fac temeinic, cu tenacitate și talent. Iată! Cei trei “T” ai ineficienței administrative românești, ar trebui introduşi prin manualele de la școlile superioare de administrație. Impozitul pe infrastructură, mai cunoscut sub numele de taxă pe stâlp, este pe cale de a desființa toate parcurile industriale din România. Și acesta ar fi cel mai mic dintre relele posibile…
Simplu ca bună ziua, autoritățile locale din România au atras care cum s-a priceput investitori români și străini pentru a crea locuri de muncă. Ideea e că dacă ai terenul că ești primărie, tragi utilitățile, iar apoi momești investitorul să facă o fabrică la tine în oraș căci îl poţi scuti deimpozitul pe clădiri. Acesta este de doar 1%, deci scutirea este minimă în comparaţie cu faptul că bugetul local primește cam 40% din impozitul de 16% pe salarii, pe care îl plătește oricum toată lumea.
Cum însă ordonanța cu numita taxă pe stâlp se aplică tuturor structurilor care sunt exceptate de la impozitul pe clădiri, rezultă că cei mai vrednici primari, cei care au înțeles că rostul lor în viață nu este să cerșească bani de la Dragnea ci să aducă locuri de muncă în comunitate vor fi și cei care vor rămâne fără obraz în ochii investitorilor pe care i-au convins să vină cu milioanele. Asta pentru că impozitul pe infrastructură se aplică valorilor de inventar ale tuturor construcţiilor industriale pe care le deţine o firmă.
De la Cluj la Slatina, de la Oradea la Ploiești, diferența între un oraș bogat și unul sărac o fac exact aceste parcuri industriale. Acolo muncesc oameni şi problema este că la fel cum au venit, unii investitori vor putea să și plece, dezgustați poate de lipsa de seriozitate a autorităților din România. Spre exemplu, încercând să salveze ceva, Ilie Bolojan, primarul Oradei a și propus desființarea parcului industrial în care reușise să atragă investiții de 50 de milioane de euro, pe ideea că astfel investitorii vor plăti doar impozitul pe clădiri de 1%, nu stupidul impozit de 1,5% pe infrastructură într-o țară care nu are așa ceva dar îi penalizează pe cei care o fac.
Și uite așa avem demonstrată foarte concret și legătura dintre taxarea fără limită de imaginație și numărul de locuri legale de muncă din țara noastră, cel mai mic din Europa. Când mai auziți de câte un haiduc de ministru care face pe genunchi câte o taxă pentru a ieși bine la evaluările FMI să țineți minte că doar lenea nu este impozitată în România. Toate impozitele și taxele se descarcă în final pe cei care muncesc.
Niciun comentariu: