Tânărul poet ucrainean Taras Malkovici a tetanizat manifestanţii din piaţa Independenţei, din Kiev, recitându-şi versurile. În care alegoria unei familii de călăi descrie de fapt evenimentele care zguduie ţara, de două săptămâni încoace.
"Apropo, v-am povestit deja adevărata origine a violenţelor care au întinat manifestaţiile împotriva lui Ianukovici? Nu? Este important să se înţeleagă bine. Fiindcă totul se joacă aici şi acum. Vrem să-l răsturnăm pe liderul statului, dar suntem paşnici".
Născut în 1988, la Kiev, unde trăieşte, Taras Malkovici este un tânăr poet ucrainean, actualmente bursier la Villa Decius, din Cracovia. În curând va pleca la New York, cu tatăl său, Ivan, care este el-însuşi unul dintre cei mai mari poeţi ai Ucrainei.
Dar ceea ce-l frământă în mod deosebit astăzi pe Taras Malkovici este soarta ţării sale. Acum câteva zile a avut loc o adunare de scriitori în cadrul unei manifestaţii organizate în Piaţa Independenţei din Kiev. În faţa a 50 000 de spectatori, Taras Malkovici şi-a citit ultimul poem.
Acesta spune povestea unei familii de călăi care oficiază de mai multe generaţii. Dar iată că prâslea nu este ca ceilalţi. Fiul călăului nici măcar nu se joacă de-a războiul cu copiii vecinilor, şi nu suportă să vadă sânge. Tatăl său încearcă atunci prin toate mijloacele să-l readucă pe drumul cel bun.
Limbă de prisos
Chiar şi oamenii care nu sunt politizaţi îşi dau seama acum de ceea ce este pentru noi Rusia: un status quo perpetuu
"Eram într-o stare de nervozitate extremă la gândul de a mă afla în faţa tuturor acestor oameni. Dar când le-am spus, în concluzie, că nu era o garden-party, ci 'o revoluţie’, mulţimea a exultat. Chiar şi oamenii care nu sunt politizaţi îşi dau seama acum de ceea ce este pentru noi Rusia: un status quo perpetuu".
"O simplă alternanţă de perioade de opresiune şi supunere a Ucrainei sub diferite forme. Mulţi au înţeles acest lucru pe 21 noiembrie, ziua primului val de represiuni sângeroase a manifestaţiilor. Dar era clar demult. Tabăra pro-rusă nu-şi ascunde nicidecum intenţiile".
Din punct de vedere cultural, se poate vedea şi din atitudinea lui Dimitri Tabaşnik, ministrul Educaţiei şi învăţământului. "În timpul turului Ucrainei, efectuat în această vară, a dat un interviu în care a explicat efectiv că limba ucraineană era de prisos. Şi se mai cheamă ministrul Educaţiei al Ucrainei?"
Cu toate acestea, pentru Taras Malkovici, adevăratul pericol vine de altundeva: din partea omului de afaceri Viktor Medvedciuc, care influenţează politica ucraineană de când hăul, deşi s-a făcut discret de câţiva ani încoace. Când Vladimir Putin a fost în Ucraina, în vara aceasta, s-a întâlnit doar un sfert de oră cu Ianukovici, şi mult mai mult cu Medvedciuc, care este poreclit aici "cardinalul" sau "naşul".
Putin este de altfel naşul fiicei sale. "Medvedciuc era deja cunoscut de lumea literară înainte de naşterea mea", explică Taras Malkovici. În 1980, tânărul Medvedciuc a fost numit avocat al poetului ucrainean angajat Vasil Stus (n. 1938) pentru procesul acestuia. La patruzeci de ani după Varlam Şalamov, Stus va fi trimis într-un gulag siberian aproape de Magadan, unde a murit după o grevă a foamei în 1985. "El a făcut totul pentru ca Stus să fie condamnat la moarte".
Viktor Medvedciuc, care nu ar fi cu mult mai breaz decât Ianukovici la putere, are şi o soţie care cadrează cu personajul său. Este vorba despre prezentatoarea TV Oksana Marşenko, 30 de ani, care animează emisiuni precum versiunea ucraineană a "Dancing with the Stars". "În timpul dispersării manifestaţiilor pacifice”, explică Taras Malkovici, ”oameni din Berkut – forţele speciale ale regimului, cunoscute pentru brutalitatea lor – au coborât dintr-o maşină cu numele emisiunii. Dificil de a vedea aici o simplă ironie a sorţii".
Literatură angajată
În timpul vremurilor de tulburări politice, caracterizate de manipularea de informaţii, devine important principiul independenţei literaturii. Conceptul de "literatură angajată", care în Occident face să surâdă, îşi capătă aici pe deplin sensul. Din ziua sosirii sale pe străzile liniştite din Cracovia, Taras Malkovici, care a tradus deja o culegere de poezie irlandeză, dar şi poezii germane de Heine, Goethe şi Brecht, nu are decât un scop, să se întoarcă în Kiev să-şi sprijine prietenii.
"Unul dintre ei m-a sunat la 4 dimineaţa din Catedrala Sf. Mihail, unde se refugiase cu alţi răniţi. Dar este posibil să fac ceva şi de aici, măcar să mă asigur că lumea nu este alimentată cu minciuni. În timpul săptămânii din 30 noiembrie – 3 decembrie, Procurorul General al Ucrainei a depus 53 de plângeri împotriva unor manifestanţi paşnici, dintre care unii se aflau pe paturi de spital".
"Aceştia picaseră peste huliganii recrutaţi pentru a provoca Berkut-ul, înainte de a se evapora în văzduh. Ori nu departe de aceşti huligani remuneraţi se afla adeseori vreo cameră de luat vederi rusă care să arate brutalitatea manifestanţilor".
Pentru Taras Malkovici, nu se poate subestima nici importanţa vitală a lui Vitali Kliciko pentru Ucraina. "Nu am ajuns încă în stadiul în care putem face din primul venit un lider. Cu toate acestea, nimic nu provoacă o impresie mai puternică decât a-l vedea pe Kliciko prinzând un huligan de guler în timpul unei manifestaţii şi cerându-i explicaţii. Un democrat convins este cel mai bun simbol de raliere cu putinţă".
Niciun comentariu: