După ce băncile i-au atras pe români în capcana „creditului cu buletinul", criza fabricată şi-a arătat colţii. Sute de mii de salariaţi „disponibilizaţi", sau pur şi simplu concediaţi, n-au mai avut resurse nici pentru supravieţuire, cu atât mai puţin pentru a-şi achita datoriile şi ratele la bănci.
Aşa cum am importat fel de fel de „sărbători" comerciale, gen Valentine Day sau Halloween, tot astfel a fost importat sistemul occidental „american", prin care s-a împuiat pe plaiurile mioritice - nici nu se putea altfel - o nouă specie de paraziţi - „recuperatorii", un fel de vulturi devoratori de „cadavre". Războiul psihologic purtat de aceşti interlopi aflaţi la limita legii are destui adepţi printre corupţii barourilor de avocaţi. Mulţi dintre ei, avizi de câştiguri facile s-au transformat în „recuperatori", deşi s-au şcolit să respecte şi să apere legea.
Cum să nu dispară grija faţă de popor când, de mai bine de de douăzeci de ani, la conducerea României, pe care o consideră sat fără câini, se tot rotesc aceiaşi jefuitori la drumul mare, preocupaţi de înavuţire rapidă şi fără scrupule. Românii, lăsaţi pradă cămătarilor bancari, disperaţi şi dezorientaţi, abandonaţi de proprii conducători, caută soluţii, se sinucid sau părăsesc ţara.
Ajunşi victime ale sistemului social corupt, rămân datori la întreţinere, la achitarea serviciilor (energie electrică, gaze, telefon...) îşi pierd locuinţele, ajungând pe drumuri, îşi pierd demnitatea umană, respectul faţă de stat şi chiar faţă de propria persoană. Orice s-ar spune, cu toate neajunsurile ştiute, vechiul regim , „ceauşist", avea mai multă grijă faţă de om. Absolvenţii liceelor, ai facultăţilor şi şcolilor profesionale (dispărute azi, de parcă de meseriaşi nu ar mai fi nevoie) aveau, după absolvire, locul de muncă asigurat. Până în 1989, economia „cu picioare de lut", cum o numea cineva, funcţiona la capacitate maximă.
Acum, ultimele citadele ale economiei, ale industriei „comuniste", sunt falimentate sistematic, chiar de către cei care, prin lege şi funcţie au obligaţia să apere avuţia ţării. Dacă până în 1989, pe râul Olt - pentru a da un exemplu - au fost construite şi puse în funcţiune 22 centrale, după 1990, pe parcursul a două decenii abia s-au mai terminat două (aflate la nivelul anului 1989 în stadiu de construcţie de peste 70 la sută).
De precizat că cele două au fost finalizate şi puse în funcţiune cu „forcepsul", adică mai mult prin voinţa salariaţilor, decât prin (ne)înţelepciunea decizionarilor. Nu trebuiesc studii economice pentru a putea distinge care dintre sisteme au acţionat în folosul sau în detrimentul cetăţeanului: sistemul „putred" socialist sau sistemul capitalismului sălbatic instalat după '90? În acest context este inevitabil să amintim de siguranţa socială.
Câte locuri de muncă şi câţi „şomeri" avea România în 1989, în comparaţie cu numărul de la nivelul anului 2012? În locul fabricilor s-au construit mall-uri, în locul terenurilor agricole au răsărit cartiere rezidenţiale. I-a întrebat cineva (Justiţia) de unde au avut banii pe care-i flutură sau pe care-i aruncă lăutarilor la nunţile opulente politicienii corupţi şi ţiganii sugrumaţi cu kilograme de lanţuri de aur ?
Legea18 emisă de Ceauşescu n-a fost abrogată, ci ascunsă într-o firidă întunecată şi uitată a arhivelor. Poate dau de el U.D.M.R.-iştii doritori să desfiinţeze - cu încuviinţarea guvernanţilor - întreaga zestre seculară a Arhivelor Naţionale din România. Mai multe pe ATAC
Niciun comentariu: