Slănic Moldova, staţiunea muribundă. Contravizită la patul bolnavului

Să facem cunoştinţă cu pacienta

Slănic Moldova locuieşte în judeţul Bacău, pe cursul superior al rîului Slănic, într-o depresiune intramontană a masivului Nemira. Certificatul său de naştere e un hrisov datat 1 ianuarie 1757, în care întreaga vale a Slănicului, „cu tot dealul de unde se scoate sare“ (actualul oraş Tîrgu Ocna, situat la 18 km în aval), e menţionată ca făcînd parte din moşia domnului Moldovei, Constantin Cehan Racoviţă. În iulie 1801, serdarul Mihalache Spiridon, boier de seamă al curţii domneşti, venit în zonă la vînătoare de cerbi, descoperă un izvor cu apă minerală. Prin 1852 se fac primele teste chimice ale apei, în 1877 apar primele instalaţii balneare.
Tînăra staţiune, botezată Băile Slănic, promite încă de mică: calităţile apelor sale minerale sînt confirmate prin medalii obţinute la expoziţiile internaţionale de la Paris, Viena, Frankfurt, specia­liş­tii comparîndu-le cu cele din mai fiţoasele Karlovy Vary, Vichy, Aix-les-Bains. În descrierile începutului de secol XX, pentru îndrăgostitul Alexandru Vlahuţă, era Sinaia Moldovei.

Varianta optimistă (pentru pacientă)

Staţiunea, poreclită, mai apoi, în anii de şcoală comunistă, Perla Moldovei, are încă potenţial de însănătoşire. Aerul de munte, bogat în aerosolii răşinoşi şi ionii negativi ai pădurilor de fag şi brad, precum şi cele 20 de izvoare minerale de uz intern sau extern, cu ape carbonatate, bicarbonatate, uşor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipotonice şi oligominerale au efecte terapeutice pentru diverse afecţiuni (digestive, ale glandelor anexe, ale aparatului respirator, boli metabolice şi de nutriţie).

Deşi trecută de prima tinereţe, e în continuare cochetă. Nurii cu care se mîndreşte: cazinoul – emblema arhitectonică a staţiunii –, parcul central cu terenuri sportive şi locuri de joacă pentru copii, „Izvorul 300 de scări“, accesibil prin pădure, pe 300 de trepte din piatră, Cascada Slănic, aflată la altitudinea de 599 m, păstrăvăria şi restaurantul aferent. Plus complexul sanatorial, hotelurile, vilele şi pensiunile agroturistice de prin localităţile limitrofe.

Diagnosticul crud (pentru rudele bolnavei)

Înşirată pe cursul Slănicului, de la distrusul complex Cerdac de la intrare pînă la fostul camping (acum o zonă rezidenţială cu case de vacanţă ale diverşilor proaspăt îmbogăţiţi), Slănic Moldova e azi o doamnă de viţă nobilă, cam scăpătată. Săracă, dar curată, abandonată în spital (pe care, că tot veni vorba, nu-l mai are), într-o linişte de cimitir. Analizele sînt proaste: hoteluri nerenovate, vile lăsate în paragină, pensiuni din care au rămas doar ziduri goale şi resturi din decoraţiunile din lemn de altădată, izvoare neîngrijite, cu gresia spartă şi ţevile ruginite, tarabe de artizanat închise. Cortina de brazi din centru a fost tăiată aiurea, descoperind astfel imaginea dezolantă a unei centrale termice cu aspect de cuptor de lagăr nazist şi cadavrul hotelului Perla, cîndva cel mai modern al staţiunii, aflat de cel puţin un deceniu într-o renovare continuă. Puţinii vizitatori sînt pensionarii veniţi cu bilete de tratament, bătrîni cu bască şi broboadă care îţi amintesc de concediile cu părinţii de pe vremea comunismului.

De vreo cîţiva ani se tot vorbeşte de­spre o pîrtie de schi; momentan e tot virtuală, deşi, pe un panou cu harta staţiunii, după metoda consacrată a inaugurării bucăţilor de auto­stradă, apare un obiectiv numit Plecare traseu pîrtie. Unde e plecată pîrtia asta nu se spune, iar Sosirea e, probabil, altădată.

Acum, de sărbători, pacienta prinde puţină viaţă, se mai îmbujorează: vin în vizită proprietarii caselor de vacanţă şi prietenii lor sau ştabii vilelor de protocol (Romtelecom, bănci, Gaze) să petreacă revelionul. Animaţia continuă şi la începutul lui ianuarie: e Crăciunul pe stil vechi al numeroşilor rezidenţi moldoveni sau chiar ruşi. Apoi, staţiunea cade din nou în comă (exceptînd week-end-urile de vară, cînd, pe marginea Slănicului, grătarele vecinilor din localităţile apropiate toarnă glucoză în perfuzii) pînă prin iulie, de Sfîntu’ Ilie, de zilele oraşului.

Aparţinătorii (Primăria, sindicatele, Ministerul Turismului) sînt rugaţi să ia măsuri urgente, pînă nu le sucombă pacientul. Sau poate că tocmai asta aşteaptă, ca să-i împartă moştenirea.

Sursa: http://catavencu.ro/slanic-moldova-statiunea-muribunda-contravizita-la-patul-bolnavului-37201