Fosta provincie sârbă îşi va sărbători pe 17 februarie a cincea aniversare a independenţei sale. În timp ce misiunea civilă europeană intră în ultimul său an la faţa locului iar elitele locale se dovedesc a fi la fel de corupte ca întotdeauna, ne putem întreba dacă s-a construit cu adevărat un stat de drept la Priştina.
Vă amintiţi de Kosovo? Războiul din 1999. Bombardamentele NATO împotriva Serbiei. Desfăşurarea unei forţe internaţionale, KFOR, şi stabilirea unui protectorat sub egidă ONU. Apoi, pe 17 februarie 2008, proclamarea independenţei, astăzi recunoscută de aproape 100 de ţări. În aceeaşi mişcare, Uniunea Europeană (UE) a preluat ştafeta din mâinile ONU creând cea mai importantă misiune civilă din istoria ei, Eulex. Supravegherea internaţională s-a încheiat în septembrie 2012. Rezumată astfel, povestea pare liniară. Ea evocă o emancipare. Dar detaliile aduc o nuanţare. Pe coperta din spate a noului cod de procedură penală se află logo-ul Departamentului de Stat al SUA.
Am văzut situaţia din Afganistan şi Irak: câştigarea păcii este mult mai complexă decât câştigarea războiului. Şi în Kosovo, apar din nou întrebări privind subiectul "nation building" ("construcţia unui stat"), al costului (peste 600 de milioane de euro în cinci ani pentru Eulex, misiunea europeană de poliţie şi justiţie), şi al metodelor. Care este preţul stabilităţii şi păcii atât de râvnite, după războaiele sângeroase din anii 1990? Iar în privinţa acestui subiect, îndoielile nu încetează să crească: UE se pare că ar închide un ochi în lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate. Prioritatea estedialogul între Kosovo şi Serbia, iniţiat în martie 2011. "Toţi par dezamăgiţi de Eulex, începând cu statele membre şi până la autorităţile locale", recunoaşte slovenul Samuel Zbogar, reprezentant special al UE la Priştina."Dar cei care cred că este suficient de a aduce judecători şi poliţişti pentru ca totul să se schimbe dintr-o dată greşesc. Trebuie ceva timp".
Niciun comentariu: