Una din marile anomalii a acestei afaceri a fost alegerea negociatorilor. În numele statului au "negociat", în secret, mai bine de un an şi jumătate, agenţii Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă ai Ministerului de Interne, adică oamenii "Doi şi'un sfert". O spune actualul şef al OPSPI, Gabriel Dumitraşcu, cel care a semnat în februarie, înţelegerea finală cu kazahii. O admite, voalat, ministrul de interne de la acea vreme, Traian Igaş.
Dacă Guvernul Năstase a creat fereastra legală prin care Rompetrol a primit o poziţie mai avantajoasă decât statul care l-a creditat, dacă Guvernul Boc a pus poliţişti fătră atribuţii legale "să negocieze", Guvernul Ponta închide subiectul fără a pune pe masă ce compensaţii realiste s-au negociat concret cu oficialii kazahi în contul celor 400 de milioane rămase. Calculul actualei puteri ar fi, potrivit şefului OPSPI, gaz kazah ajuns în România la un preţ mai mic, prin conductele Gazprom. Nerealist, consideră însă Opoziţia.
"Nu cred că mai era timp de aşteptat", justifică Gabriel Dumitraşcu rapiditatea cu care statul a decis să cedeze, după o lună de negociere anul acesta, pentru 200 de milioane de dolari, 26,69% din pachetul de 44,6% pe care Rompetrol i l-a pus pe masă în 2010, în contul datoriei de 690 de milioane la acea vreme.
Explicaţia: "Pentru că negocierile începuseră de pe vremea Guvernului Boc. Numai că în vremea Guvernului Boc pentru purtarea negocierilor a fost mandatat Ministerul de Interne. Nu mă întrebaţi de ce şi care-i logica. Aşa a fost aprobat un memorandum în Guvern, iar negocierile au fost purtate direct de DGIPI din cadrul Ministerului de Interne", a explicat Dumitraşcu, pentru "Gândul", vorbind, în acelaşi interviu despre faptul că oficialii KazMunaiGaz, noii acţionari majoritari ai rafinăriei, i-ar fi relatat că "au fost ameninţaţi că o să-i salte procuratura, că o să-i ducă la DNA, că vor fi arestaţi".
Atribuţiile legale ale DGIPI, direcţia specială din Interne mai bine cunoscută ca "Doi şi'un sfert", nu includ însă negocieri ale creanţelor în numele statului, ci "activităţi informative în vedere prevenirii şi combaterii infracţiunilor grave", documentarea "riscurilor la adresa ordinii publice" şi culegerea de informaţii pentru protecţia internă, legate strict de angajaţii MI.
Contactat de gândul, ministrul de la acea vreme, Traian Igaş, se declară mulţumit. "În negocierile pe care noi, Ministerul de Interne, le-am avut, lucrurile stăteau altfel. Negocierile s-au dus la sânge, iar rezultatul este mult, mult peste ce s-a obţinut acum", a admis ministrul implicarea Internelor, vorbind de "oamenii din Ministerul de Interne" care "nu au avut de obţinut suma minimă, ci ceea ce statului i se cuvenea".
Niciun comentariu: