Guvernul a făcut publice primele date oficiale despre regionalizare

Regiunea ideală trebuie să respecte 10 criterii de bază, referitoare la caracteristicile sociale și economice ale județelor și localităților componente, fiind luate în considerare și caracteristicile multiculturale, potrivit primelor documente oficiale privind procesul de regionalizare din anul 2013, prezentate de Consiliul Consultativ pentru Regionalizare, constituit pe lângă Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Studiile mai analizează oportunitatea păstrării sau desființării caracterului administrativ al județelor, numărul optim al regiunilor de dezvoltare și caracteristicile actualelor regiuni.

Fostul comisar european Leonard Orban și actualul ministru al Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, au insistat pentru păstrarea actualelor regiuni de dezvoltare în număr de 8. Ei au susținut, în mai multe rânduri, că arhitectura instituțională pentru absorbția fondurilor europene din perioada 2014-2020 este proiectată pentru actualele regiuni de dezvoltare (care deocamdată nu au personalitate juridică) și, prin urmare, modificarea numărului acestora va conduce la reacreditarea unor instituții și întârzierea atragerii banilor europeni în viitorul ciclu bugetar.
Studiile prezentate în cadrul CONREG iau, însă, în calcul fie scăderea numărului de regiuni la 7, fie creșterea numărului de regiuni, concomitent cu desființarea actualelor județe.

Un curent de opinie în rândul sociologilor invocă necesitatea grupării județelor în regiuni pe criteriul similatrității nivelului de dezvoltare, se arată în raportul "Disparități și fluxuri în fundamentarea social-economică a regionalizării administrative a României", realizat în aprilie 2013.
Astfel, regiunile cele mai eterogene în interior sub aspectul dezvoltării sociale locale sunt Sud-Vest Oltenia, Sud-Muntenia și Nord-Est, iar cele mai omogene sunt Centru și Vest.

În aceste condiții, seociologii pun la îndoială actuala separare a regiunii București-Ilfov de regiunea Sud-Muntenia.

"Este o întrebare dacă regiunea Sud-Muntenia nu ar trebui unificată cu București-Ilfov pentru a realiza o unitate funcțională. Formula actuală de plasare a Bucureștiului ca centru funcțional al regiunii Sud-Muntenia în afara acestei regiuni este discutabilă", se arată în raport.

Prin urmare, o variantă luată în calcul este trecerea la 7 regiuni de dezvoltare, cu înglobarea regiunii București-Ilfov în regiunea Sud-Muntenia.
O altă variantă discutată este constituirea unui număr mai mare de regiuni, care să fie compuse din 2-3 județe actuale, ceea ce ar trebui să conducă însă la desființarea județelor, acestea nemaifiind astfel justificate.

Astfel, numărul regiunilor ar urma să fie undeva între 14 și 21.

"Sporirea numărului de regiuni de dezvoltare poate asigura, fără probleme considerabile, formațiuni teritoriale relativ omogene de câte 2-3 județe. Acestea, însă, vor avea dimensiuni care nu mai justifică prezența județelor", se arată în raport.
"Renunțarea la județe este o soluție viabilă în condițiile în care ele nu sunt simple unități administrative ci unități administrative care au și profil social specific constituit pe istorie lungă, în pofida reorganizărilor care le-au afectat", mai precizează lucrarea.
Indiferent însă de decizia în privința păstrării sau eliminării județelor, studiul subliniază ca imperativă stabilirea cadrului administrativ viitor la pachet județe-regiuni, ci nu separat.
"Judecarea independentă a reorganizării pe cele două tipuri de unități teritoriale ar duce la incongruențe și improvizații care pot aduce costuri sociale greu de estimat pe termen lung. O eventuală lipsă de strategie de genul <> iar cu județele <> poate duce, ulterior la incongruențe a căror corectare costă", avertizează studiul.

Caracteristicile actualelor regiuni de dezvoltare sunt:

Regiunea Sud-Est. Este suspectată în dezbaterea publică de lipsă de relevanță, în privința caracterului său funcțional.
Regiunea V, Vest. Județul Hunedoara din Transilvania este plasat în gruparea bănățeană Timiș - Caraș-Severin - Arad. Este luată în discuție oportunitatea acestei plasări. De aici reiese "forța de atracție ridicată a regiunii Vest, inclusiv pentru județe din afara ei", potrivit studiului.
Regiunea Centru. Are un gradul ridicat de structurare al rețelelor funcționale, orientate preponderent spre Brașov.
Regiunea Sud-Muntenia. Fiecare regiune de dezvoltare are un centru de atracție puternic , plasat în interiorul fiecărei regiuni de dezvoltare, excepție făcând regiunea Sud-Muntenia.

Modelul francez de regionalizare - cel mai potrivit pentru România

Sociologii înrevăd două modele de regionalizare dominante în Uniunea Europeană, în funcție de caracterul administrativ al unităților din Nomenclatorul unităților teritoriale pentru statistică (NUTS): NUTS I - macroregiunile, cu 3-8 milioane de locuitori, NUTS II - regiunile de dezvoltare cu 800.000-3 milioane de locuitori și NUTS III - cu 150.000-800.000 de locuitori (județele, în cazul Ronmâniei).

Modelul Germaniei - două dintre cele trei nivele de unități teritoriale statistice au statut administrativ, fie NUTS I și NUTS III (județele).
Modelul Franței și al Spaniei - NUTS II și NUTS III au statut administrativ.

În cazul României numai nivelul III, cel al județelor, este structurat administrativ. Potrivit studiului citat, este probabil că, în perspectivă, modelul francez (regiuni-departamente), cu acordare a unui statut administrativ la nivel de NUTS II și III, este adecvat și pentru România.
Aplicarea modeului francez în România ar trebui însă să se facă cu condiția ca funcțiile și personalul administrativ de la județe, regiuni și de la nivelul central să fie regândite pe criterii aferente principului subsidiarității, mai consideră autorii studiului.

"Argumentul de bază în favoarea acestei opțiuni rezidă în faptul că disparitățile regionale majore în România nu sunt între macroregiuni (așa cum frecvent se vehiculează în spațiul mediatic), gen regiuni istorice, ci la niveluri inferioare, de subregiuni de dezvoltare, arii sociale, arii culturale, județe și microregiuni", explică sociologii.

În acest conext, autorii studiului susțin că crearea regiunilor de dezvoltare cu structuri administrative "ar putea favoriza efectiv acțiunile de reducere a disparităților intra- și interregionale". Explicația rezidă în faptul că PIB-ul pe locuitor nu este semnificativ asociat cu regiunea istorică sau regiunea de dezvoltare, ci cu subregiunile de dezvoltare și cu cele culturale.

10 motive pentru regionalizare

Autorii acestui studiu motivează regionalizarea susținând că oferă 10 beneficii principale, printre care și reducerea costurilor sociale.

- realizarea unei descentralizări eficiente,optimizarea proceselor de guvernanţă teritorială,
- o dezvoltare socio-economică echilibrată în spiritul ideii de coeziune teritorială,
- stimularea dezvoltării policentrice echilibrate a sistemelor regionale,
- valorificarea potenţialului endogen şi crearea de regiuni competitive la nivel european şi internaţional,
- reducerea costurilor sociale,
- optimizarea proceselor de planificare teritorială,
- eficientizarea politicii regionale şi a absorbţiei fondurilor europene pentru dezvoltare regională,
- crearea unor regiuni reprezentative la nivel european, capabile să dezvolte o marcă / brand recunoscută (după modelul unor regiuni precum Emiglia - Romagna, Lombardia, Catalunia, Brandenburg, Bretagne etc.),
- crearea unui cadru optim pentru iniţierea şi implementarea de proiecte regionale ample şi cu impact (ex. infrastructuri tehnice, parcuri tehnologice, programe turistice etc.).