» » » » MAFIA CĂRNII – PROTEJATĂ DE GUVERN ŞI INSTITUŢIILE STATULUI


Încă de la începuturile civilizaţiilor, marii conducători militari ai lumii au înţeles că secretul prosperităţii şi puterii constă în accesul la materii prime, exploatarea forţei de muncă şi fiscalitatea. Începând de la vechile imperii antice şi până la imperiile coloniale nimic nu s-a schimbat, nivelul de trai al celor puternici întemeindu-se pe aceleaşi surse, respectiv acapararea materiilor prime, exploatarea umană şi colectarea taxelor.
După prăbuşirea epocii coloniale (pentru care s-au purtat cele mai multe din războaiele lumii atât pentru independenţă cât şi pentru dominaţie) şi dispariţia imperiilor, când accesul la resurse a fost limitat şi n-a mai contat forţa militară, noile puteri ale lumii moderne, cu mici excepţii, au fost forţate să-şi schimbe metodele şi practicile pentru a accede la resurse, punându-se accent pe eficiență şi randamentul utilizării materiilor prime, diferenţa făcând-o materializarea inteligenţei umane în progresul tehnologic.
Astfel, țări ca S.U.A., Japonia, Germania, China, Marea Britanie, Franţa, Rusia, Italia, Olanda, Coreea de Sud, Taiwan, chiar dacă au fost forţate să renunţe la colonii şi, astfel, la sursa ieftină de materii prime, au compensat aceasta cu implementarea rapidă a unor tehnologii eficiente de prelucrare a materiilor prime, impunând aşa zisele „branduri mondiale", majoritatea produselor fabricate în aceste ţări, purtând inscripţia "Made în...", fiind garanţia calităţii şi o nouă metodă de a stăpâni lumea, prin acapararea pieţelor de desfacere şi acumulare a profitului, devenit dezideratul epocii moderne.
După al doilea război mondial, ca răspuns la politica economică agresivă şi puternică a unor puteri industriale precum SUA sau Japonia, care s-au adaptat rapid şi au progresat într-un ritm greu de susţinut, intuind pericolul dependenţei de producătorii americani şi japonezi şi faptul că astfel vor condamna ţările lor la postura de piaţă de consum, câteva ţări din Europa au constituit prima formulă a unei Uniuni Europene (UE), respectiv au creat o piaţă economică ce proteja, în primul rând, industria şi agricultura europeană de concurenţa marilor puteri ale lumii. Iniţial, UE cuprindea şase state.
Ulterior, UE s-a tot lărgit, până în anul 1984. În timp, noua piaţă, dezvoltată pe principiul concurenţei şi asigurării consumului din producţie proprie, nu numai că a avut succes, înregistrând balanţe pozitive cu alte puteri mondiale, ci a devenit un concurent serios al marilor puteri industriale, în special pe piaţa materiilor prime, ale cărei rezerve scad dramatic odată cu dezvoltarea industrială. După anii 80, dezvoltarea industrială într-un ritm extrem de alert şi goana după profit, ce a creat aşa-zisa societate de consum (în fapt risipă), a adus UE în pragul unei crize economice, acumulările de capital şi tehnologie, cât şi capacităţile de producţie fiind dimensionate peste cererea de consum, peste posibilităţile de absorbţie a pieţei UE.
Cum nici exportul pe alte pieţe ale lumii nu era posibil datorită concurenţei SUA, Japoniei, Chinei şi Coreei de Sud, alternativa cea mai viabilă a fost transformarea pieţei Europei de Est, formată din Polonia, ţările din fosta Iugoslavie, ţările Baltice, din fosta Uniune Sovietică, România, Bulgaria, Ungaria, Malta, Cipru, Slovacia şi Cehia, într-o piaţă liberă, pentru Europa de Vest.
O astfel de piaţă, uriaşă şi cu un potenţial enorm, indiferent de costuri, a fost alternativa care a scos, pentru o perioadă, UE din criza economică, deblocând uriaşele rezerve de capital acumulate, în special de Germania, prin asigurarea vânzării producţiei pe piaţa Europei de Est. Pentru UE, Europa de Est era extrem de atractivă, din aceleaşi motive pentru care marile imperii ale lumii au purtat cele mai multe războaie: deţine rezerve semnificative de materiile prime (petrol, gaze, minereuri, energie nepoluantă, forţa de muncă ieftină şi, nu în ultimul rând, o piaţă uriaşă pentru mărfuri şi servicii). Or, din acest punt de vedere, în raport cu restul Europei, Europa de Est era un El Dorado autentic.
Dacă Polonia, Cehia, Slovenia, ţările Baltice şi, în ultima perioadă, Ungaria, au cam înţeles că, prin admiterea lor în UE, au fost şi sunt trataţi doar că furnizori de materii prime, forţă de muncă ieftină şi piaţă de desfacere a produselor şi a serviciilor, cu statut de consumator asigurator de profit pentru marile corporaţii care experimentează orice aduce profit în Europa de Est şi au reacţionat, salvând ce se mai putea salva prin protejarea sectorului industrial autohton şi subvenţionarea agriculturii - ce asigură baza materiilor prime pentru sectorul industrial şi hranei populaţiei, guvernanţii români, ori de proşti, ori din cauza lăcomiei, ori lăsându-se mituiţi şi cumpăraţi de corporaţiile multinaţionale, sub masca privatizării, au distrus tot ce se putea distruge şi vinde şi au înstrăinat, la preţuri derizorii, toate resursele minerale ale ţării, trădând interesul naţional.
Mai mult decât atât, neînţelegând nimic din principiile şi mecanismele economiei de piaţă şi rolul agriculturii în economia unui stat, comportându-se ca nişte copii prosti şi naivi, guvernanţii României, prin semnarea tratatului de aderare la UE - prin care ni s-au impus nişte condiţii discriminatorii şi umilitoare, de parcă am fi pierdut un război şi capitulăm fără condiţii - respectiv subvenţii de 3-4 ori mai mici ca în ţările UE pentru culturile agricole şi creşterea animalelor, a fost trădat interesul naţional şi distrus cel mai de preţ bun al României: agricultura.
După aderare, în raport cu celelalte ţări din UE, agricultura României, a devenit cea mai nerentabila agricultură din Europa, raportată la costurile pe unitatea de măsură comparativ cu cele din UE.
În aceste condiţii, profitând de lăcomia, incompetenţa, egoismul, prostia, naivitatea, credulitatea şi infantilitatea guvernanţilor români, marile corporaţii multinaţionale - care au conceput şi materializat structura UE şi au trasat pieţele economice -, au îngenuncheat România fără a li se opune vreo rezistenţă, transformând-o, exact cum şi-au dorit, într-o sursă de materii prime ieftine (mai ieftine că în colonii), forţă de muncă ieftină şi calificată (medici, informaticieni, ingineri, economişti, etc,) şi într-o piaţă uriaşă, pentru produsele şi serviciile provenite, culmea, din materiile prime autohtone, iar cetăţeanul român, din proprietar de drept şi de fapt, a devenit un dezmoştenit, slugă la noii stăpâni, cu un singur drept în ţara lui: de consumator.
În prezent, după ce s-au lăsat prostiţi de marile corporaţii şi au semnat o subvenţie mai mică de 3-4 ori decât în ţările UE dezvoltate, falimentând agricultura şi obligând astfel populaţia să cumpere doar produse made în UE, guvernanţii noştri, ipocriţi, se miră de ce ţăranii îşi vând pământul. De parcă n-ar şti că nu le-au oferit altă alternativă şi prin semnarea unei subvenţii discriminatoare şi falimentare, i-au obligat să-şi înstrăineze pământul. Şi ca să fie siguri că o fac, pe lângă subvenţia descurajatoare, au mai introdus şi impozitele pe suprafeţe şi cap de animale, obligându-i şi pe cei care mai supravieţuiau şi se încăpăţânau să supravieţuiască din cultura pământului, să renunţe şi să-şi vândă pământul. Ai cui sunt guvernanţii aceştia ? Ai populaţiei României sau ai cârtițelor multinaţionalelor care vor să cumpere România la hectar şi s-o înrobească definitiv?
Aceeaşi guvernanţi, pentru a recompensa clientela politică şi a se îmbogăţi - profitând de faptul că sunt apăraţi de legile ce şi le-au dat şi că nimeni nu-i trage la răspundere privind modul absurd şi păgubos în care sunt utilizaţi şi risipiţi banii publici -, pentru a aduna câţi mai mulţi bani la buget şi a alimenta puşculiţa generală din care se fură fără limită, iresponsabili, fără să judece ce tâmpenie fac şi că cei ce vor profita vor fi, în primul rând, corporaţiile multinaţionale, în cursul anului 2010 - întrucât bugetul nu mai suporta alocări stupide din lipsă de fonduri -, au majorat cota de TVA de la 19 la 24%, ştiind clar că astfel vor transforma România într-o ţară a hoţiei generale.
În câteva luni de zile toţi găinarii, care trăiau din furturi mărunte, din buzunare sau tâlharii de bătrâni ori copii, profitând de vidul legislativ şi lipsa de reacţie a autorităţilor, s-au reprofilat devenind mari comercianţi de cereale, legume-fructe sau carne. Brusc, pentru cetăţenii din Orientul Mijlociu, Turcia şi chiar Afganistan (!?), România a devenit o destinaţie „turistică" extrem de „atractivă", iar mii de „turişti", în loc să viziteze „Bucovina", Mânăstirile Moldovei sau Delta, au făcut coada la Oficiul Registrului Comerţului din România pentru a-şi înfiinţa firme. Veniţi fără nici un ban în buzunar, în câteva luni aceşti „turişti" - mulţi dintre ei membri a unor grupări teroriste sau extremiste -, rulau zeci de milioane de euro prin conturi şi colectau de la cetăţenii români taxele (în special TVA şi impozit pe profit) în numele Statului.
Astfel, din 2010 şi până în prezent, România găzduieşte şi îmbogăţeşte mii de grupări de crimă organizată, care fură peste 80% din taxele pe care fraierul de român le plăteşte la comercianţi, convins că ajung la buget.
Neînţelegând, ori făcându-se că nu înţeleg că România a devenit o pepinieră a corporaţiilor multinaţionale şi un poligon de teste economice fără reguli şi că cei care câştigă din lipsa unui mecanism eficient privind colectarea TVA, sunt tot corporaţiile ce conduc UE (prin furtul de TVA, comercianţii îşi pot permite să vândă chiar sub preţul de achiziţie, eliminând orice fel de concurenţă) multitudinea de diletanţi ce se prezintă ca fiind „elita" analiştilor economici din România, de câteva zile, manipulează grosolan populaţia, prezentând acţiunea DIICOT ce priveşte evaziunea fiscală în domeniul comerţului cu carne, ca fiind operă a câţiva ageamii, strecuraţi printre producătorii şi comercianţii oneşti.
Realitatea, ascunsă bine de către cei care o protejează, este cu totul altă, fiind mult mai gravă decât îşi poate imagina cineva ce înseamnă grav, având rădăcini în însăşi conceptul de membru al unei uniuni controlată de corporaţii şi în programele de guvernare, din care lipseşte protecţia în perspectivă. Comerţul cu carne în România, din păcate, generată de nepăsarea, indolenta lipsa de reacţie, toleranţa şi corupţia autorităţilor statului, guvernanţii României a devenit o afacere, aflată în proporţie de 100% în portofoliul crimei organizate.
Aş vrea sincer să greşesc, dar cred că până şi DIICOT, dată fiind amploarea fenomenului, nu poate face faţă acestei mega-evaziuni fiscale, în care sunt angrenaţi aproape toţi producătorii din România, producătorii de carne de pasăre şi, nu în ultimul rând, marile reţele de magazine începând de la şi terminând cu micile magazine de cartier sau din sate care se aprovizionează de la şi desfac mărfurile Crimei Organizate, care, prin intermediul unor lanţuri de firme „fantomă", colectează şi sustrag 100% din TVA.
Refăcând circuitele de la comercianţi către furnizorii de carne şi preparate din carne, în proporţie de peste 80%, acestea se pierd, în societăţi de tip „fantoma", care colectează TVA şi dispar. Fenomenul este atât de grav şi caracatiţa atât de stufoasă încât nici dacă s-ar tripla numărul procurorilor DIICOT şi DNA, fenomenul n-ar putea fi controlat, pentru că s-a extins atât de mult încât, fără intervenţia legislativului prin introducerea taxării inverse, nu mai poate fi stopat, iar România, în scurt timp, va intra garantat în faliment (unii analişti spun că suntem deja în faliment).
Şi dacă ceea ce bănuiesc eu este adevărat, respectiv faptul că ancheta DIICOT, suspect de selectivă, se referă doar la nişte grupări de evazionişti români, care au pus la punct o reţea de achiziţie intracomunitară şi distribuţie de carne, preparate din carne şi alte mărfuri alimentare în România şi aceasta se reduce la alimentarea unor magazine sau a unor mici producători de mezeluri, atunci, cu regret, presimt că şi DIICOT a fost atrasă într-o capcană urâtă şi folosită pe post de instrument pentru eliminarea concurenţei de către crima organizată. Cunoscând foarte bine fenomenul, respectiv grupările mari ce controlează Mafia Cărnii din România şi care, se pare, sunt ocolite sistematic, deşi au introdus în România, în ultimii doi ani, peste 50% din cantitatea de carne comercializată şi au sustras TVA colectata de peste un miliard de euro, mi-e teamă că acţiunea DIICOT vizează, în fapt, înlăturarea din piaţă a unor grupuleţe, ce concurează adevărata mafie a cărnii.
Pe de altă parte mă surprinde verva şi agitaţia OPC respectiv DSVSA, care, brusc, şi-au amintit care le sunt o parte din atribuţii, după câţiva ani de „adormire" în care subiectul nu i-a preocupat (când a mai confiscat DSVSA atâta marfă, deşi fenomenul este actual din 2007 !!??). Agitaţia, la modul cum s-a manifestat, este extrem de suspectă în ce priveşte modul în care au fost anunţaţi infractorii că vor fi controlaţi, fapta nesancţionată de DIICOT. De ce? Mai curios însă este faptul că, deşi subiectul este cu totul altul şi OPC şi DSVSA se străduie să creeze un scenariu complet diferit de cel al DIICOT, intoxicând mass-media că este vorba de carne stricată, când, de fapt, este vorba de evaziune fiscală uriaşă. Ce se urmăreşte în fapt? La comanda cui OPC şi DSVSA fac acest lucru? Răspunsul se află pe rafturile magazinelor şi de aceea şefii OPC şi ANSVSA s-au grăbit să anunţe că urmează controale.
Pe rafturile magazinelor se aflau şi se află încă mărfuri provenite din Brazilia, Columbia, Venezuela şi alţi mari producători de carne (în special pasăre) care utilizează ca hrană, pe lângă concentratele provenite din procesarea cadavrelor de păsări și altor animale şi produse modificate genetic, cum ar fi soia, porumb, grâu etc., produse interzise în UE (inclusiv în România) în creşterea şi îngrăşarea păsărilor. Deci, sub eticheta „Produs în România", mărfurile achiziţionate din Germania (Hamburg), Olanda (Amsterdam), Belgia (Anvers), provenite din America de Sud, prin intermediul unor „fantome", ajung în rafturile magazinelor. Iar OPC şi ANSVSA, deşi ştiu şi trebuiau să ştie acest lucru dacă şi-ar fi făcut datoria, respectiv că mărfurile provin din America de Sud şi sunt interzise la comercializare în UE, timp de peste şase ani nu au făcut nimic. Oare nu acest lucru l-au ascuns punând în gardă comercianţii şi lansând perdeaua de fum cu „carnea stricată". Cum să se strice carnea când aceasta este transportată în stare refrigerată sau congelată?
Timp de doi ani, de când s-a introdus aplicaţia „Trafic control" în punctele de frontieră, am urmărit multe grupări de crimă organizată ce operau în domeniului comerţului cu carne, depistând sute de societăţi implicate şi mecanismele elaborate prin care se sustrăgea TVA colectată de la consumatori. Am întocmit rapoarte şi acte de control, respectiv sesizări penale însumând sute de pagini şi mii de documente anexă, care probau existenţa, la nivel naţional, a unor grupuri de crimă organizată ce controlau aproape complet comerţul cu carne din România, grupuri sprijinite, din păcate, începând de la simpli funcţionari, poliţişti şi până la şefii ANAF, care, deşi cunoşteau foarte bine fenomenul, nu luau nici o măsură, tolerându-l şi protejându-l.
Am demonstrat, în actele de control întocmite, la fel cum susţine şi SRI, că nimic nu este întâmplător şi că în această mega-evaziune naţională - ce funcţionează sub forma unui mecanism extrem de complex şi bine structurat - sunt implicate mii de societăţi, de tip fantomă, care funcţionează pe perioadă determinată, achiziţionând marfa din Germania, Olanda, Anglia, Belgia sau Danemarca, după care, pentru că probele să dispară, sunt preluate de cetăţeni străini, special aduşi să preia aceste societăţi şi care dispar la scurt timp după preluarea societăţilor. Grav este că majoritatea acestor grupuri de crimă organizată sunt controlate de cetăţeni străini, în special libanezi, care, pe lângă că fraudează Bugetul de Stat, decapitalizează şi România, banii rezultaţi din furtul de TVA fiind scoşi din România.
Şi în timp ce Ministerul de Finanţe se împrumută cu un miliarde de euro lunar (14 miliarde de euro a împrumutat Guvernul Ponta de când se află la Guvernare) pentru ca instituţiile statutului să funcţioneze normal - bani pe care tot contribuabilul român trebuie să-i ramburseze - prin non combat şi protecţia asigurată grupurilor de crimă organizată, Statul a ajuns să întreţină Mafia libaneză, căreia i-a asigurat protecţia, pârghiile şi cadrul necesar colectării TVA din domeniul comerţului cu carne.
În timp ce politicienii se ceartă şi fac circ şi nu înţeleg că nicio naţiune (fie imperiu, fie regat) n-a rezistat pe scena istoriei, în momentul în care n-a mai fost capabilă să colecteze taxe suficiente pentru a asigura funcţionarea administraţiei publice, armatei, învăţământului şi sănătăţii, Crima Organizată, susţinută de interesele marilor corporaţii multinaţionale, profită din plin şi subminează Statul Român, pregătindu-i falimentul. Pentru că reţeta împrumutului constant pentru a supravieţui, fără a-ţi asigura sursa rambursării acestor împrumuturi (o economie profitabilă, cu randament ridicat), este sinucidere garantată.
Cu experienţe doar politice, fără profesionişti iubitori de adevăr şi patrioţi, care să pună mai presus de binele lor, binele public, nu există viitor şi nici soluţii. Un Chiţoiu, teleportat de nicăieri (profesional) pus în fruntea finanţelor unei naţiuni, în comparaţie cu profesioniştii (economişti) care operează în marile corporaţii multinaţionale din Europa, este, ca şi cum ai promova un pitecantrop să conducă Grădina Zoologică, pentru că acest individ, determinat de interese meschine sau de grup de tip mafiot, n-a înţeles nimic din mecanismul de funcţionare al economiei de piaţă, a protecţionismului şi a liberului schimb.
Sub Guvernarea Ponta-Chițoiu, Mafia cărnii, a medicamentelor, cerealelor, legumelor şi fructelor, zahărului, uleiului, a prosperat şi s-a consolidat definitiv, controlând toate instituţiile Statului.
Desfiinţarea Gărzii Financiare este exemplul elocvent al puterii acestor Mafii, ce operează în domenii precum achiziţii intracomunitare (carne, legume-fructe, zahăr, ulei, produse energetice, electronice, etc.), cereale, alcool, produse energetice şi care, constrânse de eficiența acestei instituţii - demonstrată de miile de dosare penală aflate în cercetare sau pe rolul instanţelor de judecată - care au făcut presiuni uriaşe asupra Guvernului, obţinând satisfacţie. Şi ca să nu atragă oprobriul public şi întrebări din partea unor instituţii internaţionale, au creat o instituţie nouă, având grijă s-o infesteze cu „cârtiţele" lor, pe care o manipulează şi o manevrează cum vor.
Dacă nu este aşa, cum explică Guvernul şi Ministerul Finanţelor (ANAF) desfiinţarea operaţiunii de sigilare în vamă, în cazul achiziţiilor comunitare de produse cu risc (inclusiv carne) imediat după desfiinţarea Gărzii Financiare, în condiţiile în care şi ministrul Finanţelor şi alţi demnitari declarau că datorită acestor controale TVA a crescut la buget? Ar mai fi putut funcţiona reţelele destructurate de DIICOT dacă Garda Financiară ar fi continuat să existe şi ar fi sigilat şi urmărit traseul cărnii?
Nu e clar că desfiinţarea Gărzii şi, în special, a activităţii de sigilare a achiziţiilor intracomunitare în vămi, a fost opera presiunilor Crimei Organizate, pentru că nu-şi putea pune în operă operaţiunile de fraudare a Bugetului de Stat?
Când însă taxele sunt colectate de Crima Organizată, fără ca Guvernul să reacţioneze şi să introducă taxarea inversă pentru a-şi proteja Bugetul Public, Crima Organizată conduce România şi nu Guvernul şi orice întrebare este retorică.
Pavel Roman, fost comisar Garda Financiară

About Unknown

Hi there!
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply

O.P. VIDEO