Insulta şi calomnia, în lipsa unui interes legitim demonstrat, vor fi considerate începând de astăzi, de toate instanţele din România, fapte penale, pedepsite cu amendă penală. Revenirea la situaţia dinainte de 2006, după o perioadă de dezincriminare, este efectul unei decizii a Curţii Constituţionale luate în unanimitate pe 29 aprilie, dar care a intrat în vigoare astăzi, prin publicarea în Monitorul Oficial.
Singura modificare o poate face Parlamentul, printr-o nouă lege. Contactat de gândul, deputatul USL Eugen Nicolicea a dat un pronostic ferm: "Nici pomeneală".
În motivarea deciziei, Curtea admite că incriminarea insultei şi calomniei are "un efect descurajator", mai ales pentru presă, "şi, prin urmare, afectează libertatea de exprimare şi de informare". În acelaşi timp, toţi cei nouă judecători ai CRR susţin însă că "demnitatea umană nu poate fi evaluată în bani şi nici compensată prin foloase materiale”, în aşa fel încât procesele pentru lezerea demnităţii să se consume doar în civil, fără răspundere penală.
Revenirea în Codul Penal a insultei şi calomniei, după ce fuseseră dezincriminate, are precedent doar în Rusia, dintre ţările membre ale Consiliului Europei.
Nominalizată de Guvern pentru a intra în competiţia pentru postul de judecător din partea României la CEDO, Iulia Motoc a semnat o opinie concurentă, în care a pledat pentru dezincriminarea insultei şi calomniei pentru presă, aşa cum a susţinut în mai multe rânduri Curtea de la Strasbourg, votând însă "pentru" luarea deciziei, alături de ceilalţi 8 membri ai CCR.
Mai mult, de la oficializarea acestei decizii, se suspendă un articol important din Codul de procedură penală, referitor la hotărârile Curţii Supreme privind recursul în interesul legii. Este vorba, mai exact, despre deciziile prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dă o soluţie unitară, valabilă pentru toţi judecătorii, dacă se constată că, pentru dosare similare, instanţele vin cu hotărâri diametral opuse.
Judecătorii CRR vor o lege specială a presei
Insulta şi calomnia redevin fapte penale cu toate că, admit judecătorii CCR, CEDO a susţinut în mai multe rânduri că, în cazul presei, lucrurile sunt mai nuanţate. "Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut ca element important rolul indispensabil de “câîne de pază” care revine presei într-o societate democratică. Presa nu trebuie să depăşească însă anumite limite, ţinând în special de protecţia reputaţiei şi drepturilor altei persoane. Totuşi, îi revine sarcina de a comunica informaţii şi idei asupra unor chestiuni politice, precum şi asupra altor subiecte de interes general", se arată în motivarea deciziei CCR.
Criticile CEDO se referă la "utilizarea excesivă a prevederilor penale, reţinându-se, cât priveşte jurnaliştii, că aplicarea chiar a unei sancţiuni penale uşoare are repercusiuni majore pentru capacitatea acestora de a-şi exercita atribuţiile, simpla existenţă a unor dispoziţii de drept penal cu privire la defăimare având un efect descurajator şi, prin urmare, afectând libertatea de exprimare şi de informare", admit judecătorii CCR.
Singurul răspuns al CCR este însă o lege specială a presei care "să ofere garanţii adecvate şi eficiente împotriva sancţiunilor sau sentinţelor disproporţionate”.
Cum se vor lua deciziile în instanţe?
Decizia Curţii are însă şi un alt efect direct: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu va mai putea da soluţii unitare care să fie respectate de toate instanţele până când Parlamentul nu va pune în acord Codul actual de procedură penală cu hotărârea CCR din 29 aprilie. Astfel, pentru că legislaţia din România nu mai includea, practic, prevederi legate de insultă şi calomnie, Veronica Aneta şi Oana Dămoc au contestat la CCR articolul din Codul de procedură penală care arăta că soluţiile date de Curtea Supremă sunt obligatorii pentru toate instanţele.
În disputa cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorii CCR arată că aceasta "s-a erijat în instanţă de control judiciar", depăşindu-şi atribuţiile în momentul în care a dat o interpretare a efectelor unei decizii a lor. Astfel, CCR lasă pe seama Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie doar "interpretarea şi aplicarea unitară a conţinutului dispoziţiilor legale, cu sensul de acte normative, nu şi a deiziilor CCR şi a efectelor pe care acestea le produc". În caz contrar, recursul în interesul legii „riscă să fie transformat, cu încălcarea Constituţiei, într-o formă de control a actelor CCR”, avertizează judecătorii Curţii Constituţionale.
Detalii in
Niciun comentariu: