Mărirea şi decăderea lui Dumitru Sechelariu

Până acum 10 ani, Dumitru Sechelariu era patronul oraşului Bacău. Prăbuşirea lui a fost la fel de abruptă ca ascensiunea. Măcinat de boli şi însingurat, a murit sâmbătă într-un spital din Austria.

Dumitru Sechelariu, fost primar al Bacăului între 1996 şi 2004 şi unul dintre marile personaje ale tranziţiei, s-a stins din viaţă sâmbătă dimineaţă, într-o clinică din Viena. Sechelariu (54 de ani) suferea de cancer pulmonar, iar în urmă cu doi ani trecuse printr-o intervenţie chirurgicală pe inimă. Trupul neînsufleţit a fost repatriat ieri, iar mâine, la Cimitirul Central din Bacău, va avea loc înmormântarea. „Vom avea o întrunire de familie în care vom stabili detaliile, dar, mai mult ca sigur, în cursul zilei de luni sicriul va fi dus într-un loc public, unde oamenii vor putea să-şi ia rămas-bun“, ne-a declarat Benone Pintilie, vărul lui Sechelariu şi unul dintre oamenii săi de încredere.

Pintilie spune că, deşi Dumitru Sechelariu avea probleme de sănătate mai vechi, boala care i-a cauzat moartea a luat prin surprindere familia: „A fost ceva galopant, nedescoperit la timp. Dumitru Sechelariu se afla într-un permanent contact cu medicii, îşi făcea periodic analize, însă ceea ce a avut el nu putea fi descoperit decât la un control mai amănunţit. A fost un mare şoc pentru noi, cei din familie, ne este foarte greu să ne adunăm în acest momente. Dorinţa lui a fost să nu ne certăm şi să fim tari pentru că viaţa trebuie să meargă înainte. Şi m-a rugat să am grijă de copii“.

FILMUL

„Despre viaţa mea s-ar putea face un film“, spunea adesea Dumitru Sechelariu. Este, poate, cea mai adevărată declaraţie pe care a dat-o presei. Traseul vieţii lui urmează forma unui clopot. Pleacă de jos, urcă foarte rapid şi se prăbuşeşte la fel de rapid. De la afaceri cu jocuri de noroc ajunge primar al Bacăului şi apoi în arest,
într-un dosar în care era acuzat de abuz în serviciu. Intră în politică în PNL, cunoaşte gloria în PSD şi eşuează în PNG-ul lui Gigi Becali. Preia o echipă de fotbal neînsemnată, FCM Bacău, o transformă într-o revelaţie a Diviziei A şi o lasă în derivă. Azi, echipa-fanion a Bacăului se zbate în noroaiele Ligii a III-a.

Ascensiunea lui Dumitru Sechelariu începe în anii ’80. Din salopeta de mecanic auto intră în relaţii cu mai mulţi ofiţeri de Securitate din judeţul Bacău şi trece la sacou şi cămaşă albă. Devine patronul unei săli de jocuri de noroc. „În anii ’80 eram şeful unei săli de jocuri, făceam o treabă capitalistă într-un stat comunist. Fumam pe ascuns Kent şi la vedere Carpaţi. Mergea bine sala pe vremea lui Ceauşescu. Am şi acum un aparat de jocuri şi îl arăt mereu copiilor mei, să vadă şi ei cum am pornit. Un joc «tic-tac-toe», din ăla cu trei portocale, trei pere, trei mere, să vină toate în linie. L-am recondiţionat şi îl ţin în casă. Am mizat mult pe jocul ăsta fiindcă funcţiona mecanic, dacă se lua lumina, el mergea“, povestea Sechelariu într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“ în urmă cu un an şi jumătate.

CEI MAI FRUMOŞI ANI

Revoluţia îl prinde pe Dumitru Sechelariu în sediul Securităţii Bacău. Venit din stradă ca revoluţionar, îi dezarmează pe ofiţerii de Securitate, protejându-i astfel de zvonurile alarmiste, care-i transformau pe aceştia în securişti-terorişti. În democraţie pune filme la video în sala teatrului Bacovia şi extinde afacerea jocurilor de noroc. „Dădeam şase filme pe zi. Revoluţia m-a prins cu trei televizoare color, două aparate video şi peste 300 de casete cu filme. Cu asta am plecat la drum şi am câştigat foarte mulţi bani. Veneau oamenii, îi ţineam la film, apoi intrau la sala de jocuri care a continuat şi după Revoluţie. În 1992 aveam 17 săli private de jocuri“.  

În 1996, după ce se pune la punct cu gramatica limbii române, ajunge primarul oraşului Bacău.  În timpul celor două mandate se remarcă prin petrecerile cu mici şi bere pentru tot oraşul, pe care le dădea de ziua lui. Devine, totodată, stăpânul absolut al Bacăului, având în mână, printre altele, lanţul de magazine Selena, fabrica de hârtie Letea, echipa de fotbal FCM Bacău şi trustul de presă Deşteptarea. În anii electorali mergea cu campaniile dincolo de limitele legii. În 2003, pentru a atrage oamenii la urne, să voteze revizuirea Constituţiei, organizează tombole chiar în incinta secţiilor de votare, cu premii constând în televizoare color. Înainte de alegerile locale din 2004 oferă plicuri cu câte două milioane de lei vechi cetăţenilor care îi călcau pragul biroului, în audienţe.  Detalii in ...