AM FOST PE PÂRTIA DE SCHI DE LA SLĂNIC MOLDOVA

Așteptată de aproape zece ani de iubitorii sporturilor de iarnă și de turiștii înveterați, dar nu numai, pârtia de schi de la Slănic Moldova prinde contur. Am fost pe acest amplasament, într-un loc căruia niciunul dintre cei care n-au apucat să ajungă acolo nu-i pot bănui frumusețea. Am urcat cu un jeep, pieptiș, împreună cu cei care construiesc obiectivul, chiar pe traseul schiorilor, pe “felia” șerpuitoare a pârtiei, tăiată inginerește pe coasta de Nord a Munților Nemira. Chiar și acum, cu aspect de șantier, încă nefinisat și, evident, fără pic de zăpadă, locul arată fantastic și îți taie răsuflarea.

Petru DONE

Celor care m-au tot întrebat unde va fi noua pârtie de schi din Slănic, le-am răspuns, mereu, evaziz: “În spatele Complexului Turistic Cerdac”. Clădirea poartă numele unui sat al Slănicului și este, acum, o ruină imensă, dar impunătoare, rămasă hâdă după ce mai multe rânduri de investitori au preluat-o și nu i-au mai făcut nimic. O ruină la care nu te mai poți uita decât cu nostalgie, dacă ai apucat vremurile de altădată. Nu poți bănui că în sptele ei se naște o bijuterie. Dacă treci apa Slănicului, printre complexul turistic și cimitirul orașului, ori ocolind pe partea cealaltă, pe un mic teren viran, ajungi la baza pârtiei de schi.

Prima impresie: rămâi uimit de amploarea lucrării. O felie largă de pădure a fost rasă, terenul a fot deja nivelat, mii de tone de pământ și piatră au fost date la o parte pentru ca, de sus, de undeva din munte, să coboare, pe circa 1.400 de metri, schiorii.

Acum, la baza pârtiei șantierul s-a concentrat în jurul unui bazin din care va fi trasă apa necesară tunurilor de zăpadă artificială. Bazinul are deja toți pereții în picioare, iar ceva mai sus de el se conturează, piciorul telescaunului care te va urca spre vârful muntelui.

Mașinuța cu care urcăm pare venită dintr-un mountain drift, dar e voinicuță și nimic nu mai contează. Prin parbriz văd viitoarele instalații de iluminat și conducta tunurilor de zăpadă. Parțial, conducta a și fost îngropată la locul ei – spun constructorii de la Acomin Deva. Peste șanț se vede banda galbenă protectoare. Din loc în loc, gropi pentru stâlpii instalației de nocturnă, iar pe la mijlocul pârtiei un canal străbate, subteran, traseul. Pe acolo se vor scurge, de pe versant, viiturile din ploi sau din topirea zăpezii.

Orizontul care ni se arată prin parbriz se închide când cu peria de fagi și brazi uriași, în care s-a tăiat cărare, când cu partea de sus a pantei pe care urcăm. Îmi imaginez coborând schiorii și, deși nepriceput ce sunt în ale domeniului, îi și văd zburând pe planul înclinat. Unii spun că dificultatea traseului va fi una scăzută spre medie. Eu am văzut, însă, unghiuri periculoase pe verticală, dar și curbe care dau fiori. Până la urmă, însă, schiatul nu este un sport pentru fitecine, ci pentru cunoscători, iar fără ceva mai multă adrenalină n-ar avea farmec.
La capătul drumului, de fapt la punctul de plecare al schiorilor, se deschide o poiană largă, în mijlocul căreia stă înfipt piciorul de sus al telescaunului. Pe lângă pârtia de schi am zărit, de altfel, prin pădure, traseul acestuia, tăiat în linie dreaptă. Un compactor uriaș bate pământul în jurul piciorului. Pe după el vor trece și schiorii, care își vor lua poziția de start. Desigur, nu înainte de a-și sătura ochii cu minunata perspectivă asupra Văii Slănicului, văzută de la 714 metri altitudine. De pe versantul opus, pârtia se vede, probabil, în toată splendoarea ei. Ce priveliște de vis va fi, la vreme de noapte, iarna, cu roiul de schiori pe ea! Nu sunt schior, dar abia aștept să-i văd. Și să-i admir.