Acționarul majoritar și administratorii rafinăriei vor analiza, la Viena, variante de repornire a instalațiilor.

Acționarul majoritar și administratorii rafinăriei vor analiza, la Viena, variante de repornire a instalațiilor.

Petru DONE

Acționarul majoritar al societății Rafo Onești, Iakov Goldovskiy, a transmis salariaților acestea că în prezent analizează mai multe posibilități de cooperare cu rafinăriile rusești pentru o prelucrare adânca a produselor lor (a păcurii și motorinei în vid). “Din punctul nostru de vedere – a precizat acționarul majoritar -, această variantă de cooperare poate fi rentabilă pentru ambele părți, dar decizia finală depinde și de potențialii parteneri.” Rafinăria oneșteană este oprită din anul 2008 și a stopat și Programul de modernizare a instalațiilor, din lipsă de capital de lucru. În următoarele zile, la Viena, acționarul și administrația Rafo se întâlnesc pentru a analiza și hotărî asupra unei variante.

Precizarea acționarului majoritar a fost formulată într-o scrisoare de răspuns la o informare primită de la Sindicatul Rafinorul, în contextul înj care la nivel național s-a constituit Consiliul Național pentru Susținerea Economiei, în structura căruia intră reprezentanți ai Guvernului României, Confederațiilor Patronale, ai prefecturilor și ambasadelor străine în România. Acest Consiliu îâi propune realizarea unor analize profunde asupra sistemului economic, având drept obiectiv susținerea și dezvoltarea producției prin realizarea de investiții, colaborare comercială pe orizontală prin folosirea produselor rezultate pe plan național și eliminarea unor importuri pentru produse similare realizate în România, intervenția și susținerea Guvernului și instituțiilor locale pentru acordarea de sprijin și facilități, cumulat cu implicarea ambasadelor din România pentru atragerea de investitori și parteneri pentru finanțare. “Față de această provocare – spune liderul Sindicatului Rafinorul, Ion Marian -, prefectul județului Bacău urmează ca în următoarele zile să aibă o întâlnire cu o delegație din Dubai, interesată și de societatea Rafo. În acest sens, a solicitat o serie de date tehnice cu privire la rafinărie, urmând ca la întâlnirea cu delegații din Dubai să fie invitată și administrația Rafo.”

“Apreciez poziția responsabilă a organizației de sindicat și preocuparea dumneavoastră sinceră pentru soarta Rafo – a mai spus, în scrisoarea de răspuns acționarul majoritar. Încă din 2008, când rafinăria a fost oprită pentru că nu mai putea continua activitatea în pierdere, eu, în calitate de acționar majoritar împreună cu administrația Rafo, am depus toate eforturile pentru păstrarea activului în stare de funcționare. Noi plătim toate cheltuielile pentru întreținerea întreprinderii, inclusiv salariile angajaților. Din păcate, am fost nevoiți să diminuăm numărul angajaților, pentru că numarul personalului nu corespundea cu statusul rafinariei în conservare și nu se justifica din punct de vedere economic, chiar și pentru o întreprindere funcțională.

Din 2008, am analizat o mulțime de variante de repornire, dar niciuna din acestea nu s-a dovedit a fi rentabilă. Repornirea Rafo, cu funcționarea în pierdere, ar însemna falimentul companiei. Din această cauză, la luarea deciziei de repornire trebuie să fim siguri că funcționarea rafinăriei va asigura un flux financiar pozitiv și continuu, suficient pentru acoperirea finanțării pentru repornire, funcționare și asigurarea resurselor financiare necesare amortizării investițiilor.”

Până în 1997, la Rafo se aducea țiței și se vindeau produsele prin filiera instituțiilor statului, perioadă în care conducătorii și specialiștii urmăreau și coordonau strict procesul de producție, neurmărind prețuri la materii prime și produse. În perioada 1997 – 2008, Rafo a importat țiței și a vândut produsele la cotație, înregistrând doar pierderi. Din acest motiv, actionarul majoritar a amanat procesul de
modernizare, care implica resurse financiare, resurse imposibil de recuperat prin functionarea societatii care ar fi generat doar pierderi atat timp cat actionarul nu dispune de resurse proprii de materii prime si o piata garantata pentru distribuirea produselor petroliere.