ȘI LA ONEȘTI SPERANȚA MOARE ULTIMA

Petru DONE

Oneștenii își pun, în aceste zile, o ultimă speranță de mai bine în soluțiile de redresare economică a zonei în care trăiesc pe care ar trebui să le aducă, chiar la ei acasă, o comisie interministerială. La demersurile făcute cu ceva timp în urmă, în acest sens, la Guvern, la Președinție și printre parlamentari de sindicatul Rafinorul, de la Rafo, Ministerele Economiei și Dezvoltării au acceptat o întâlnire “de lucru”, la care și-au trimis reprezentanții de rangul al doilea și al treilea. Ei au cules informații pe acest subiect, în cel puțin două rânduri, și au promis că în luna aprilie vor veni la Onești cu un răspuns. La acel moment, am apreciat promptitudinea cu care guvernanții au răspuns solicitării sindicatului de la Rafo, dar și că pe parcurs au dat în continuare dovadă de interes față de această problemă și au mai cerut noi amănunte.

Tot atunci mi-am amintit, însă, că nu de puține ori am asistat la fel de fel de promisiuni făcute fie de guvernanți, fie de oamenii politici aflați în campanii electorale, cum că se vor ocupa de zona Onești sau chiar de câte o întreprindere ori alta aflate, acolo, în suferință. Să fie, de această dată, situația altfel? Pe unii i-am văzut licărindu-le speranța în ochi, altora chiar le-am citit-o în suflet. Dar am văzut și destui pesimiști, iar pe unii i-am descoperit ca fiind de-a dreptul “Gică contra” (scuzați cacofonia, așa-i experesia populară!). De, firesc să fie păreri împărțite. Însă nu-mi iese din cap ceea ce a spus, tot de curând, premierul Victor Ponta cu privire la situația de la Mechel Câmpia Turzii, combinat în lichidare, cu mii de oameni concediați. “Nu putem interveni la Mechel. E societate privată” – spunea premierul. Iar acum, l-am auzit și pe ministrul Economiei, Varujan Vosganian, cântând cam aceeași arie: “Statul trebuie să se retragă din economie, privatizând tot ce se poate privatiza”.

Deci, e clar. Cum la Onești toată Platforma industrială este în proprietate privată, ce mai poate face statul acolo? Am mai bătut monedă pe această idee. O știu și cei direct implicați în problemă. Dar, spun ei, poate acum vine cineva cu alte soluții, cu o inițiativă, cu vreun sprijin de la stat pentru a atrage investitori în zona Onești, poate cu ceva investiții pentru alte industrii sau servicii în care să-și găsească oneștenii de lucru.
Orice este posibil, de aceea să nu dispere nimeni. Pentru că și la Onești este valabilă o altă vorbă de veacuri încetățenită la români: “Speranța moare ultima!”