Ziarele aparute la inceputul acestei saptamini se ocupa, intre altele, si de ajutoarele de stat pe care le-au primit firmele romanesti anul trecut. Subiectul este sensibil pentru noi, avind in vedere situatia in care se gaseste acum cea mai mare intreprindere din judet, Rafo Onesti, care a solicitat de la stat un astfel de ajutor, sub forma unei garantii de stat in valoare de 280 de milioane de euro, pentru acordarea unui credit bancar de 330 de milioane de euro. Multe voci s-au ridicat impotriva unei astfel de masuri din partea Guvernului, care tot anul trecut si-a dat acordul de principiu pentru garantia solicitata de Rafo. Opozantii nu spun altceva decit ca actionarii rafinariei nu sint romani si invoca situatia virtuala in care acestia ar folosi altfel banii din creditul bancar decit pentru investitii in Programul de modernizare a rafinariei, iar statul ar ramine bun de plata la creditori.In conditiile economice si politice actuale, un ajutor de la stat de marimea celui pentru Rafo nu este usor de acordat. Dar nici nu este imposibil. Din vistieria statului nu s-ar misca nici un cent pentru creditul acordat rafinariei, dar banii ar trebui blocati pina cind rafinorii vor achita tot imprumutul.
Anul trecut, noua companii au beneficiat de garantia statului roman, intre care doar doua cu capital romanesc. Deci, alte sapte, cu actionari straini au fost ajutate. Este vorba de fabricanti de material rulant, de automobile sau anvelope, de echipamente pentru aeronave sau de echipamente petroliere si de un abator de pasari. De ce ar trebui statul roman sa acorde asemenea ajutoare? Pentru ca, astfel, atragerea investitorilor in diferite domenii de activitate ar fi mai mare, de succes. O spun chiar investitorii, care au preferat Romania pentru investitiile lor, in defavoarea altor tari. La Ploiesti, de exemplu, un grup de americani au inceput o investitie in sisteme de irigatii. Ei spun ca au ales Romania pentru ca aici au gasit ce le trebuia: apropierea de Marea Neagra si industria petrochimica, de unde pot lua materiile prime de care au nevoie. Dar, balanta a inclinat favorabil pentru Romania prin ajutorul de stat de 8,4 milioane de euro pe care l-au primit. Subliniez: ajutor de stat efectiv, nu doar o garantie pentru un credit bancar.
Statul mai acorda garantii firmelor si prin Fondul National de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri. In ultimul an de dinaintea crizei economice, 2008, au fost luate in calcul, pe acest Fond, aproximativ 1.800 de credite, iar pe total, in primii opt ani de la infiintarea Fondului s-au acordat garantii pentru peste 5.700 de credite. La sfirsitul anului 2008, Fondul avea in sold peste 2.500 de credite garantate, la care valoarea garantiilor era de 910 milioane de lei – la o valoare a soldului creditelor de peste 1.700 de lei. Fondul a efectuat, insa, anul trecut plati catre banci de circa 95 de milioane de lei (aproape 23 de milioane de euro), in crestere cu peste 35% fata de 2009, majoritatea pentru creditele care finanteaza capitalul de lucru.
Pentru creditul de la Rafo, efortul garantiei ar fi, evident, mult mai mare, dar si efectele trebuie luate in calcul, iar de aceasta se ocupa, acum, o comisie interministeriala. Sperantele rafinorilor mai stau si in ajutorul premierului Emil Boc. Insa zvonurile ca va fi inlocuit sint tot mai insistente, iar puterea pe care o are acest premier in fata presedintelui Traian Basescu nu este nici ea incurajatoare. Dar, speranta moare ultima! (Petru DONE)
Anul trecut, noua companii au beneficiat de garantia statului roman, intre care doar doua cu capital romanesc. Deci, alte sapte, cu actionari straini au fost ajutate. Este vorba de fabricanti de material rulant, de automobile sau anvelope, de echipamente pentru aeronave sau de echipamente petroliere si de un abator de pasari. De ce ar trebui statul roman sa acorde asemenea ajutoare? Pentru ca, astfel, atragerea investitorilor in diferite domenii de activitate ar fi mai mare, de succes. O spun chiar investitorii, care au preferat Romania pentru investitiile lor, in defavoarea altor tari. La Ploiesti, de exemplu, un grup de americani au inceput o investitie in sisteme de irigatii. Ei spun ca au ales Romania pentru ca aici au gasit ce le trebuia: apropierea de Marea Neagra si industria petrochimica, de unde pot lua materiile prime de care au nevoie. Dar, balanta a inclinat favorabil pentru Romania prin ajutorul de stat de 8,4 milioane de euro pe care l-au primit. Subliniez: ajutor de stat efectiv, nu doar o garantie pentru un credit bancar.
Statul mai acorda garantii firmelor si prin Fondul National de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri. In ultimul an de dinaintea crizei economice, 2008, au fost luate in calcul, pe acest Fond, aproximativ 1.800 de credite, iar pe total, in primii opt ani de la infiintarea Fondului s-au acordat garantii pentru peste 5.700 de credite. La sfirsitul anului 2008, Fondul avea in sold peste 2.500 de credite garantate, la care valoarea garantiilor era de 910 milioane de lei – la o valoare a soldului creditelor de peste 1.700 de lei. Fondul a efectuat, insa, anul trecut plati catre banci de circa 95 de milioane de lei (aproape 23 de milioane de euro), in crestere cu peste 35% fata de 2009, majoritatea pentru creditele care finanteaza capitalul de lucru.
Pentru creditul de la Rafo, efortul garantiei ar fi, evident, mult mai mare, dar si efectele trebuie luate in calcul, iar de aceasta se ocupa, acum, o comisie interministeriala. Sperantele rafinorilor mai stau si in ajutorul premierului Emil Boc. Insa zvonurile ca va fi inlocuit sint tot mai insistente, iar puterea pe care o are acest premier in fata presedintelui Traian Basescu nu este nici ea incurajatoare. Dar, speranta moare ultima! (Petru DONE)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu