Crin îl urmează pe Emil?
Unii zic că zilele PNL pe scena politică sunt numărate şi că dacă liberalii ar lua aminte la confraţii lor de închisoare comunistă, ţărăniştii, ar înţelege ce li se întâmplă zilele acestea: PNŢCD a dispărut îndată ce s-a ivit un lider slab: Emil Constantinescu; PNL ar putea pieri odată cu domnia lui Crin Antonescu, prea prea ocupat de propria imagine şi gata să accepte orice târg i se oferă.
Unii zic că zilele PNL pe scena politică sunt numărate şi că dacă liberalii ar lua aminte la confraţii lor de închisoare comunistă, ţărăniştii, ar înţelege ce li se întâmplă zilele acestea: PNŢCD a dispărut îndată ce s-a ivit un lider slab: Emil Constantinescu; PNL ar putea pieri odată cu domnia lui Crin Antonescu, prea prea ocupat de propria imagine şi gata să accepte orice târg i se oferă.
Că Emil Constantinescu a fost un lider politic slab se vede cu uşurinţă din felul în care a capitulat în vara anului 2000. S-a pus pe sine mai presus de funcţia pe care o avea şi de moştenirea politică pe care o primise în 1995 şi iată-l acum defilând şi tânguindu-se pe la televiziunile călăului său.
Puţini îşi mai aduc aminte că Jurnalul Naţional şi Antena 1 pur şi simplu l-au desfiinţat pe Constantinescu în timpul mandatului său.
Crin Antonescu, cu un ego la fel de umflat, cu o grijă excesivă asupra formelor, dar ignorant al conţinuturilor, îşi dovedeşte slăbiciunea de fiecare dată când în biroul politic ameninţa cu demisia dacă nu i se acceptă voinţa.
Stânga - dreapta
Liberalii au mai avut un lider popular care avea acelaşi stil de conducere: Stolojan.
Din fericire, Stolojan a fost secondat de o minte luminată şi abilă, cea a lui Valeriu Stoica. Când s-a perfectat Alianţa D.A., liberalii au făcut-o cu multă luciditate. În final, PNL i-a convertit pe PD-işti la doctrina de centru-dreapta şi nu invers.
PNL a fost salvat odată de Tăriceanu, probabil ultimul dintre vechii liberali care mai avea mândria de a ţine steagul politic sus, dincolo de interesele sale de afaceri. Fostul premier s-a jucat cu PSD în ultimii doi ani de guvernare cum numai Băsescu a mai reuşit să facă de-a lungul timpului.
Deşi s-a bucurat de sprijinul lor parlamentar, a reuşit să-i ţină departe de borcanul cu miere. Le-a dat cu ţârâita numai cât a vrut el, chiar dacă a făcut compromisuri majore cu bugetul de stat. Politic a jucat impecabil.
Ce pare că nu înţelege acum Crin Antonescu, sau, pur şi simplu, nu-i pasă, este că jocul în care a intrat e menit să ducă la polarizarea spectrului politic pe termen foarte lung. Se pregătesc guvernări majoritare stabile în care, alternativ, stânga şi dreapta vor deţine puterea.
Căci în viaţa reală brandul mai mic este inevitabil înghiţit de brandul mai mare. Puţini îşi imaginează că o alianţă PSD-ACD va putea fi perceputa altfel decât de centru-stânga.
Pronosticuri
Să presupunem că această alianţă va şi câştiga alegerile din 2012. Ce se va întâmpla după aceea cu PNL? Cine va mai fi PNL? Dacă ne uităm doar la numele şi sigla acestei alianţe nu vom mai regăsi nicăieri particula „L", iar săgeata este undeva pierdută într-o tufă de trandafiri.
Pentru Antonescu însuşi rămâne doar promisiunea de a fi viitorul candidat la preşedinţie în 2014. Dar câte se vor mai întâmpla până atunci?
Să nu ne amăgim că dreapta va sta degeaba până în 2012. Şi dreapta se va coagula într-un pol popular. PD-L alături de UDMR şi de rămăşiţele creştin-democraţiei vor forma un conglomerat care va avea o sută de motive mai mult decât PNL să se revendice de centru-dreapta.
Votul uninominal într-un tur sau chiar în două tururi va pecetlui configuraţia spectrului politic pe mulţi ani de acum înainte. Un asemenea tip de scrutin majoritar va duce inevitabil la două forţe politice cu mare greutate, ca republicanii şi democraţii în SUA sau ca laburiştii şi conservatorii în Marea Britanie. La noi vor fi socialiştii şi popularii.
PD-L şi PSD şi-au dat mâna pentru a împărţi, pe rând, beneficiile guvernării pentru următoarele cicluri electorale. Liberalii deveniseră un grup incomod, cu o identitate din ce în ce mai ambiguă, care trebuia absorbit în marile reţele de putere. PD-L nu a reuşit să o facă.
Premoniţiile bunicuţei
Însă PSD a nimerit peste un moment mai bun. După doi ani de opoziţie, derutaţi de perspective şi de ură faţă de PD-L pe care au asimilat-o cu sinceritate, liberalii se aruncă cu totul în braţele stângii.
Dacă nu a putut să îi aducă alături de el, Traian Băsescu s-a comportat ca un hăitaş autentic. L-a ţinut departe de guvernare, şi în 2008 şi în 2009, i-a înfometat şi apoi i-a împins cu un singur deget în mrejele lui Năstase şi Iliescu.
Când Iliescu spunea că îl vede pe tânărul liberal Antonescu în PSD mulţi au râs cât de viclean e bătrânul socialist. El însă avea doar o premoniţie.
Puţini îşi mai aduc aminte că Jurnalul Naţional şi Antena 1 pur şi simplu l-au desfiinţat pe Constantinescu în timpul mandatului său.
Crin Antonescu, cu un ego la fel de umflat, cu o grijă excesivă asupra formelor, dar ignorant al conţinuturilor, îşi dovedeşte slăbiciunea de fiecare dată când în biroul politic ameninţa cu demisia dacă nu i se acceptă voinţa.
Stânga - dreapta
Liberalii au mai avut un lider popular care avea acelaşi stil de conducere: Stolojan.
Din fericire, Stolojan a fost secondat de o minte luminată şi abilă, cea a lui Valeriu Stoica. Când s-a perfectat Alianţa D.A., liberalii au făcut-o cu multă luciditate. În final, PNL i-a convertit pe PD-işti la doctrina de centru-dreapta şi nu invers.
PNL a fost salvat odată de Tăriceanu, probabil ultimul dintre vechii liberali care mai avea mândria de a ţine steagul politic sus, dincolo de interesele sale de afaceri. Fostul premier s-a jucat cu PSD în ultimii doi ani de guvernare cum numai Băsescu a mai reuşit să facă de-a lungul timpului.
Deşi s-a bucurat de sprijinul lor parlamentar, a reuşit să-i ţină departe de borcanul cu miere. Le-a dat cu ţârâita numai cât a vrut el, chiar dacă a făcut compromisuri majore cu bugetul de stat. Politic a jucat impecabil.
Ce pare că nu înţelege acum Crin Antonescu, sau, pur şi simplu, nu-i pasă, este că jocul în care a intrat e menit să ducă la polarizarea spectrului politic pe termen foarte lung. Se pregătesc guvernări majoritare stabile în care, alternativ, stânga şi dreapta vor deţine puterea.
Căci în viaţa reală brandul mai mic este inevitabil înghiţit de brandul mai mare. Puţini îşi imaginează că o alianţă PSD-ACD va putea fi perceputa altfel decât de centru-stânga.
Pronosticuri
Să presupunem că această alianţă va şi câştiga alegerile din 2012. Ce se va întâmpla după aceea cu PNL? Cine va mai fi PNL? Dacă ne uităm doar la numele şi sigla acestei alianţe nu vom mai regăsi nicăieri particula „L", iar săgeata este undeva pierdută într-o tufă de trandafiri.
Pentru Antonescu însuşi rămâne doar promisiunea de a fi viitorul candidat la preşedinţie în 2014. Dar câte se vor mai întâmpla până atunci?
Să nu ne amăgim că dreapta va sta degeaba până în 2012. Şi dreapta se va coagula într-un pol popular. PD-L alături de UDMR şi de rămăşiţele creştin-democraţiei vor forma un conglomerat care va avea o sută de motive mai mult decât PNL să se revendice de centru-dreapta.
Votul uninominal într-un tur sau chiar în două tururi va pecetlui configuraţia spectrului politic pe mulţi ani de acum înainte. Un asemenea tip de scrutin majoritar va duce inevitabil la două forţe politice cu mare greutate, ca republicanii şi democraţii în SUA sau ca laburiştii şi conservatorii în Marea Britanie. La noi vor fi socialiştii şi popularii.
PD-L şi PSD şi-au dat mâna pentru a împărţi, pe rând, beneficiile guvernării pentru următoarele cicluri electorale. Liberalii deveniseră un grup incomod, cu o identitate din ce în ce mai ambiguă, care trebuia absorbit în marile reţele de putere. PD-L nu a reuşit să o facă.
Premoniţiile bunicuţei
Însă PSD a nimerit peste un moment mai bun. După doi ani de opoziţie, derutaţi de perspective şi de ură faţă de PD-L pe care au asimilat-o cu sinceritate, liberalii se aruncă cu totul în braţele stângii.
Dacă nu a putut să îi aducă alături de el, Traian Băsescu s-a comportat ca un hăitaş autentic. L-a ţinut departe de guvernare, şi în 2008 şi în 2009, i-a înfometat şi apoi i-a împins cu un singur deget în mrejele lui Năstase şi Iliescu.
Când Iliescu spunea că îl vede pe tânărul liberal Antonescu în PSD mulţi au râs cât de viclean e bătrânul socialist. El însă avea doar o premoniţie.
Documentare Ştefan POPESCU
Sursa: Hot News & ŞtiriRol.ro
Sursa: Hot News & ŞtiriRol.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu