După refuzul Ucrainei de a semna un acord de asociere, UE nu poate să-şi permită să piardă încrederea altor state care fac parte din Partenariatul Estic. În timpul summitului de la Vilnius ea trebuie să trimită mesaje politice clare Moldovei şi Georgiei.
Când a mai fost fluturat cu atâta semeţie steagul înstelat al Uniunii Europene, de manifestanţi? În anii 1950, la graniţa franco-germană? În anii 1989, în timpul aşa-numitelor revoluţii "de catifea", de la Bucureşti la Tallinn? Iată că este fluturat din nou astăzi în manifestaţiile organizate în Ucraina, şi în urmă cu câteva săptămâni în Republica Moldova.
Acolo "Europa" este încă simbol de speranţă. Sau, pentru a fi mai precis, mai întâi de prosperitate, apoi de securitate, şi în sfârşit de libertate. Trei stări preţuite de toate fiinţele umane.
Diferenţa fiind că manifestaţiile moldoveneşti au fost predominate de un sentiment de încredere, pe când cele ucrainene de tristeţe şi mânie. Vineri, în timpul unui summit organizat în Lituania – ţara care deţine în prezent preşedinţia Uniunii – UE va face un bilanţ al unui proiect care, pentru moment, a fost constituit mai mult din promisiuni decât din acţiuni: Parteneriatul Estic.
Acesta era menit să apropie vecinii estici ai Europei şi UE. Rusia i s-a opus imediat. Printre republicile din Caucaz, Azerbaidjanul, ţară bogată în resurse naturale dar condusă de un regim autoritar, a refuzat proiectul, urmat acum de Armenia, dependentă în mare măsură de Rusia, şi de Belarus, care este sub jugul unei dictaturi.
Societatea civilă
UE a negociat acorduri de asociere cu cele trei ţări rămase – Ucraina, Georgia şi Moldova. Acestea sunt documente ambiţioase, care oferă o armonizare legislativă (legislaţiile din Est ar trebui să se apropie de legislaţia europeană), consolidarea democraţiei şi economiei de piaţă, creşterea comerţului liber şi reduceri ale constrângerilor vamale. Cum se poate spune nu unui astfel de proiect? Foarte uşor. Încă o dată, s-a putut verifica o vorbă veche din înţelepciunea populară: Nimeni nu poate trăi în pace dacă îşi nemulţumeşte vecinul.
Prosperitate, securitate şi libertate printre vecinii săi – toate sunt motive de supărare pentru o Rusie revigorată sub conducerea lui Vladimir Putin
Prosperitate, securitate şi libertate printre vecinii săi – toate sunt motive de supărare pentru o Rusie revigorată sub conducerea lui Vladimir Putin. Minţile simple care doresc o explicaţie se vor mulţumi poate cu un proverb rusesc: atunci când doi ţărani doresc să trăiască unul lângă celălalt, şi unul are o vacă pe când celălalt nu, ce-şi doreşte cel mai sărac? Să moară vaca bogatului.
Rusia vrea să împiedice emergenţa, în vecinătatea ei imediată, a unor modele divergente de societate şi de stat sau chiar – horribile dictu – a unei societăţi civile conştiente de puterea ei. Cu ocazia a două întrevederi organizate la scurt timp una de cealaltă, Putin a manevrat evident cu morcovul şi bâta faţă de preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici. De partea ei, Uniunea Europeană este năucită: joi, Ucraina – care este de altfel cea mai mare ţară europeană – s-a retras din acordul de asociere cu UE.
Poate părea paradoxal dar, în lunile următoare, UE va trebui să-şi demonstreze capacitatea de a defini o politică cu vecinii săi de Est, din Republica Moldova şi Georgia. Ar trebui oare să ne temperăm ambiţiile? Ambele ţări doresc să parafeze acordul de asociere cu UE la Vilnius, ceea ce ar fi ultimul pas înainte de a semna. Politicienii europeni nu au jucat niciodată, înainte de cazul Moldova, un rol atât de important în formarea unui guvern pro-european.
Conflicte îngheţate
Dar în şase luni urmează alegeri europene, şi şase luni mai târziu alegeri în Republica Moldova. Şi, dacă UE îşi încetineşte eforturile şi nu trimite moldovenilor un mesaj puternic, ca de exemplu o scutire de vize, comuniştii ar putea câştiga alegerile.
Cele două ţări sunt handicapate de conflicte "îngheţate": Georgia, deoarece trupele ruse ocupă o treime din ţară, Moldova, fiindcă separatiştii susţinuţi de Rusia au creat un stat pe o parte a teritoriului său. Dar aceasta nu ar trebui să împiedice cursul istoriei: este evident posibil să stabilizezi cele două ţări şi să le apropii mai mult de UE.
Ordinea de zi de astăzi nu este aderarea, ci relaţiile comerciale şi schimbarea. Astăzi contează ceea ce este important şi realist de făcut. Aproape am uitat că Cipru, un stat membru al Uniunii Europene, a fost tăiat în două; o diviziune devenită permanentă.
Cealaltă opţiune ar fi apariţia unui nou imperiu în jurul Rusiei. Acesta ar prezenta totuşi diferenţe considerabile cu Uniunea Sovietică. La vremea respectivă, Moscova trebuia să ofere un nivel mai bun de viaţă republicilor din periferia Occidentului decât propriilor săi cetăţeni, pentru a le obliga să fie cuminţi. De data aceasta ar fi altfel: noii sateliţi ar fi o zonă petecărită, instabilă şi săracă, care ar trimite milioane de muncitori ilegali în lume pentru a construi noile turnuri de birouri, de la Madrid la Moscova. Şi mai devreme sau mai târziu, femeile rămase acasă s-ar descotorosi în cele din urmă de vechile steaguri europene cu culori şterse...
Niciun comentariu: