SLATE.FR PARIS
Când a ajuns la putere, acum mai mult de zece ani, premierul turc a considerat aderarea ţării sale la UE drept o prioritate. Dar divergenţele cu UE par să-l fi convins să se răzgândească. O impresie confirmată de atitudinea sa faţă de revoltele din ultimele săptămâni.
În 2002, Recep Tayyip Erdoğan era în plină campanie electorală, iar partidul lui urma să iasă învingător câteva luni mai târziu. El vorbea atunci concret, de lucruri din viaţa de zi cu zi, de libertate religioasă, culturală, lingvistică şi de exprimare... Ambianţa era populară, plăcută şi mai puţin naţionalistă decât în mitingurile altor partide.
Pregătirea pentru integrarea în Uniunea Europeană era, spunea acesta, o etapă necesară şi utilă, cel mai bun mijloc de a reforma ţara... Interlocutorilor săi străini, Erdoğan le spunea că noul său "Partid al Justiţiei şi Dezvoltării" (AKP) îşi schimbase pielea, că-şi lepădase trecutul său islamist şi anti-european.
În timpul nopţii de joi 6 – vineri 7 iunie, unsprezece ani mai târziu, discursul nu mai are nimic de-a face cu realitatea. Referinţele sunt otomane, Recep Tayyip Erdoğan apelează la Allah pentru a face "veşnică""frăţia", "uniunea" şi "solidaritatea" arabo-musulmană, şi aţâţă mândria naţionalistă turcă a celor câtorva mii de suporteri, "soldaţii" săi veniţi să-l întâmpine şi care se arată gata să meargă să-i "zdrobească" pe acei"vandali".
Premierul turc nu a spus niciun cuvânt despre revendicările (împotriva derivelor autoritare ale guvernului, împotriva unui capitalism neînfrânat, pentru libertatea de exprimare şi de stil de viaţă) a zecilor de mii de tineri care sunt în stradă din 31 mai.
Mai mule in .presseurop
.jpg)
Niciun comentariu: