FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG FRANKFURT
Germania începe, în 11 iunie, procesul împotriva BCE, o examinare a eventualei depăşiri a atribuţiilor în crearea Mecanismului European de Stabilitate (MES). Printre cele mai importante acţiuni în justiţie din istorie, consideră Frankfurter Allgemeine Zeitung.
Se va dezbate modul în care BCE a cumpărat obligaţiuni de la ţările împovărate de datorii din zona euro. Are Banca Centrală dreptul să achiziţioneze nelimitat (“whatever it takes” [cu orice risc]) obligaţiuni de la ţările îndatorate, aşa cum a anunţat preşedintele BCE, Mario Draghi? Sau e vorba, mai degrabă, nu atât de o politică monetară, cât de finanţarea interzisă a unor state, aşa cum crede preşedintele Băncii Federale a Germaniei, Jens Weidmann?
În realitate, nu e de competenţa tribunalului să se ocupe de BCE. Dar instituţiile europene nu au voie să acţioneze decât dacă le permit statele-membre. Judecătorii Curţii Constituţionale ar putea să decidă că BCE îşi depăşeşte competenţele achiziţionând, printr-un act “ultra vires”, obligaţiuni de la anumite state din zona euro pentru care garantează, în primul rând, contribuabilul german – iar asta fără nici un fel de împuternicire parlamentară, fără ca Bundestag-ul să fie măcar consultat în prealabil.
Curtea Constituţională ar putea transmite cazul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Atunci soluţia ar fi probabil clară: când Curtea Supremă a Irlandei le-a prezentat judecătorilor de la Luxemburg Mecanismul European de Stabilitate (MES), aceştia au aprobat lejer fondul permanent de salvare a zonei euro.
Printr-o decizie expresă cu privire la MES, Curtea Constituţională Federală a Germaniei, cu sediul la Karlsruhe, a autorizat fondul de salvare cu condiţia participării Bundestag-ului, dar a criticat cumpărarea de obligaţiuni: achiziţionarea de obligaţiuni de stat, la care a recurs BCE şi “care a vizat să finanţeze bugetele statelor-membre, independent de pieţele de capital, e de asemenea interzisă, fiind considerată un act de eludare a interdicţiei privind finanţarea monetară a bugetelor”.
La Karlsruhe nu e vorba doar de programul de achiziţionare de obligaţiuni, coordonat de Draghi, al cărui nume – OMT (“Outright Monetary Transactions” [Tranzacţii Monetare Directe]) – sugerează deja că politica monetară trebuie extinsă şi mai mult înainte de achiziţionarea primelor obligaţiuni; e vorba totodată de finanţarea statelor pe vremea fostului preşedinte al BCE, Jean-Claude Trichet, când Banca Centrală a achiziţionat, de la Italia, Spania, Irlanda, Portugalia şi Grecia, obligaţiuni în valoare de cel puţin 230 de miliarde de euro.
Pentru a îmblânzi Curtea, BCE a atras atenţia, în luarea ei de poziţie, asupra unei limite în achiziţionarea – pretins nelimitată – de obligaţiuni. Aici observăm deja un mic câştig pentru Banca Federală. Dar ne întrebăm totodată cât de angajantă poate fi o limită pe care consiliul BCE n-a stabilit-o niciodată.
O comparaţie între principalele afirmaţii din luările de poziţie ale BCE şi, respectiv, ale Băncii Federale a Germaniei, lămureşte conflictul: caracterul ireversibil al monedei euro este garantat pe durata mandatului, afirmă BCE. Compoziţia actuală a uniunii monetare nu poate fi garantată, având în vedere statele naţionale suverane – oricum nu de către o bancă de emisiune, spune Banca Federală. În câteva state-membre, politica monetară nu se poate manifesta în intergralitatea ei, crede BCE. Faptul că ratele dobânzii de piaţă sunt diferite nu intră în contradicţie cu o politică monetară omogenă, afirmă Banca Federală.
Mai multe in .presseurop.eu
Niciun comentariu: